Lo and Behold: Reveries of the Connected World, cel mai nou film al lui Werner Herzog, constă într-o uluitoare explorare a lumii internetului, pe care nu o face în calitate de specialist, ci de modest „user”. Festivalul Astra a consacrat una dintre cele mai...

Milton și Ianaki Manakia au fost primi cineaști ai Balcanilor la finele secolului XIX și începutul secolului XX și unii dintre fotografii cu o reputație indeniabilă, chiar fotografi ai Casei Regale Românești. Erau vlahi, adică aromâni, dar au trăit printre...

Festivalul Internațional de Film Documentar de la Sibiu, Festivalul Astra, a fost deschis oficial de către directorul festivalului, regizorul Dumitru Budrala. Cei care doresc să-l cunoască mai bine pot vedea excelentul documentar, Blestemul aricului (2004). Filmul ales pentru...

Pe data de 15 ianuarie 2009, aeronava pilotată de căpitanul Chesley Sullenberg a intrat în coliziune la o atitudine foarte joasă, de circa 1 000 de metri, cu un stol de păsări care au avariat ambele motoare. Decizia pilotului, care s-a dovedit salvatoare, a fost spectaculoasă,...

Jurnalul ultim al lui Matei Călinescu îmi evocă prin reverberație volumul lui Frank O’Hara, Meditation in an Emergency. De unde provine intensitatea lucid-hipnotică învăluitoare a jurnalului, melancolia sa dizolvantă, uluitoarea comprehensiune a unor infinitezimale,...

„Cine are nevoie de Franța fără Luvru? Cine are nevoie de Rusia fără Ermitaj?”, se întreabă retoric Sokurov în filmul pe care-l dedică unei alianțe mutuale între inamici, un francez și un german preocupați să păstreze intact patrimoniul cultural...

Ultima zi, filmul lui Gabriel Achim, a putut fi văzut în premieră la TIFF anul acesta, în cadrul Zilelor Filmului Românesc. Visul lui Adalbert (2011) și Crud și gătit (2014) recomandă un regizor interesat de acel comic lejer ce acompaniază suportabila ușurătate...

Unul dintre momentele cele mai așteptate ale TIFF-ului din anul acesta a fost prima vizionare publică a filmului semnat de Cristi Puiu, Sieranevada. Mi-am dorit cu emoție vizionarea acestui film, cu atât mai mult cu cât cel anterior, Aurora, mi-a lăsat un ușor gust...

Singurul film pe care l-aș fi menționat până acum din filmografia lui Nap Toader ar fi fost Nuntă în Basarabia (2010), unde regizorul reușea să ofere datele unei comedii reușite, cu exces de culoare locală și cam atât. De aceea, 03.ByPass a constituit o...

„Zootopia”, cu animația lui Walt Disney și regia lui Rich Moore, Jared Bush și Byron Howard, nu este o utopie, deși are aproape toate datele ei, ci mai degrabă o parabolă a societății multiculturale americane. De aceea, o parte dintre criticii americani văd în...

Pentru a crea impresia volumetrică a unui cub, trebuie ca o parte dintre laturile sale să fie mai mici – cu alte cuvinte, cubul să nu fie perfect. O spune Steve Jobs, care este departe de a fi perfect – mai precis, la fiecare confruntare, îi ies la suprafață...

În inima mării, după romanul omonim al lui Nathaniel Philbrick, este un film care se alimentează din puterea mitică a unei capodopere: Moby Dick al lui Herman Melville. Există două modalități de a face să răsune cornul de aur al capodoperei, într-un ecou nu neapărat...

Noua carte a lui Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul (Editura Humanitas, 2015), alcătuită dintr-o serie de eseuri articulate subtil, face parte, ca și Amurgul idolilor al lui Nietzsche sau Declinul Occidentului al lui Oswald Spengler, dintre cărțile despre...

A fost 2015 un an bun pentru filmul românesc? Pentru mine, dificultatea nu rezidă în a identifica vârfurile unei cinematografii deja bogate, ci în a descifra „desenul din covor”, ceea ce nu se vede, ceea ce se ghicește. În același timp,...

După succesul repurtat cu Gomorrah în 2008 despre Camorra napolitană, film desfăcut de orice eufemisme eroice și polițisme lirice, și radiografia pe care o face societății italiene a divertismentului în Reality (2012), în Il racconto dei racconti (Povestea...

Un etaj mai jos este ultima peliculă în formulă minimalist-hitchcockiană a lui Radu Muntean, întru câtva o poveste de familie, cum era Marți, după Crăciun, articulată pe, ceea ce pretențios am numi, un thriller psihologic. Avem mai degrabă un crochiu, o...