Un veac de „pisoar”

E greu să nu spui banalități despre Duchamp și Fântâna (1917) sa. Gândurile pe care vi le voi împărtăși nu au pretenție de originalitate, dar sunt asumate. Readymade-urile au fost văzute, cel puțin pentru o vreme, ca un caz-limită și o punte de...

948 vizualizări
Supliment cultural

Viața adevărată a cinicului

Discurs de adevăr, iubire veritabilă, viață adevărată. Ultimul curs susținut de Michel Foucault la Collège de France, în 1984, sub titulatura Curajul adevărului, are o semnificație cu totul aparte: luptând cu o boală despre care știa mai bine decât...

1231 vizualizări

Nevoia de cinici „răi”

Există felurite moduri de a caracteriza „proiectul iluminist”, pe urmele lui Heidegger sau ale școlii de la Frankfurt: „tiranie a teoriei”, prin dubla dimensiune scientistă și tehnologică; „antropomorfie” și voință de autonomie, la limită...

1747 vizualizări
Supliment cultural

Autocreaţia ca joc serios

În ultimele sale texte, interviuri sau discuţii informale, Foucault repeta frecvent o afirmaţie pe cât de incitantă, pe atât de riscantă: „să facem din vieţile noastre opere de artă”. Criticii și adversarii intelectuali ai gânditorului francez...

1056 vizualizări
Nu aș putea spune cu exactitate dacă editurile organizează angajat, dar într-o manieră subtilă o ripostă la adresa tensiunilor...
„Suferă de o cronică lipsită de umor și de absența radicală a spiritului autocritic”; „e statuar, inflexibil,...
Institutul francez din Iași a găzduit, la mijlocul lunii iulie, un eveniment expozițional inedit pe scena de artă vizuală locală...
Expoziția Iași – Capitală regală, dispusă pe simezele Muzeului Municipal din Iași în perioada iunie-iulie...
Deși nu s-a aflat printre filmele premiate anul acesta la TIFF, filmul lui Marc Crehuet El rei borno (Regele cu un...

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral