Un veac de „pisoar”

E greu să nu spui banalități despre Duchamp și Fântâna (1917) sa. Gândurile pe care vi le voi împărtăși nu au pretenție de originalitate, dar sunt asumate. Readymade-urile au fost văzute, cel puțin pentru o vreme, ca un caz-limită și o punte de...

1103 vizualizări
Supliment cultural

Viața adevărată a cinicului

Discurs de adevăr, iubire veritabilă, viață adevărată. Ultimul curs susținut de Michel Foucault la Collège de France, în 1984, sub titulatura Curajul adevărului, are o semnificație cu totul aparte: luptând cu o boală despre care știa mai bine decât...

1328 vizualizări

Nevoia de cinici „răi”

Există felurite moduri de a caracteriza „proiectul iluminist”, pe urmele lui Heidegger sau ale școlii de la Frankfurt: „tiranie a teoriei”, prin dubla dimensiune scientistă și tehnologică; „antropomorfie” și voință de autonomie, la limită...

1830 vizualizări
Supliment cultural

Autocreaţia ca joc serios

În ultimele sale texte, interviuri sau discuţii informale, Foucault repeta frecvent o afirmaţie pe cât de incitantă, pe atât de riscantă: „să facem din vieţile noastre opere de artă”. Criticii și adversarii intelectuali ai gânditorului francez...

1142 vizualizări

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral