Circ, dar nu și pâine. La Cupa Mondială.

Deși nu sunt un mare microbist, iar fotbalul este un sport la care nu ai cine știe ce acces când locuiești în Statele Unite, nu poți să nu participi, măcar din principiu, chiar dacă din fața televizorului, la acest extraordinar festival al sportului care este Cupa...

919 vizualizări

Ideologia nimicitoare

Pentru Jean‑François Revel, ideologia e cel mai periculos dușman al omenirii. Ideologia nu are nevoie de argumente și e dificil, dacă nu imposibil, să fie contestată logic. Ea acționează orbește, obligă adversarul să depună armele înainte de a le scoate....

897 vizualizări
Supliment cultural
Supliment cultural

Se poate reforma Franţa?

Pe la începutul lunii iunie am participat la o emisiune de dezbatere organizată de un important post de radio (RMC) și consacrată incapacităţii Franţei de a se reforma. Mai trebuie oare să reamintesc catastrofala situaţie economică din Franţa? Șomaj peste 10% (25%...

764 vizualizări

Alegeri locale în Franţa

Rezultatele erau previzibile. Stânga aflată la putere a suferit o înfrângere teribilă, dreapta câști­gând majoritatea marilor orașe, cu excepţia Lyonului și Parisului. Până și Limoges, condus de stânga din 1912 (!), a basculat...

752 vizualizări

Franţa aşa cum nu ar trebui să fie

Președintele Franţei s-a instalat în mai 2012 la Palatul Élysée cu o concubină. Deși nu sînt căsătoriţi, ea profită de toate avantajele unei First Lady (Première Dame): dispune de un birou, de secretare, atașate de presă, șofer și gărzi...

838 vizualizări

Jordia lui Dumnezeu

Cred că singurii oameni demni de a fi invidiaţi sînt marii mistici, aceia care reușesc să trăiască plenitudinea sentimentului religios. Încerc să-mi închipui trăirile lor și nu am decît o vagă reprezentare a unui simţămînt în care se...

978 vizualizări

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral