Așa-i românul?

Cel mai adesea, circul singură cu propria mașină prin traficul local sau național. Deci autocenzura, la capitolul verbalizării, se află la cote minime. Partea bună e că solitudinea potențează creativitatea, în sensul că pot emite înjurături nestereotipe, fără...

689 vizualizări

Trei Europe

Toată lumea a auzit de Europa de Vest și de Europa de Est. Europa de Vest se numea pentru noi „Afară”, iar Europa de Est nu se numea în nici un fel, pentru că acolo eram noi și era sucul nostru propriu, ceva oricum prea gri ca să-i dăm un nume. La școală...

743 vizualizări
Supliment cultural

Iubiri în cuști

Ce poți să faci cu iubirile trecute? Cum le definești sau le redefinești, cum le înțelegi rolul lor din viața ta? Cum le păstrezi în memorie sau cum le poți uita mai bine? Le cataloghezi? Le categorisești? Sunt iubiri bune și iubiri rele, sunt unele o pierdere...

1062 vizualizări

Dulceața de cireșe amare

Am auzit destul de des, de la diverși optimiști incurabili, expresia „viața e un castron cu cireșe”. Intervin, timidă câteodată, spunând că da, viața e un castron cu cireșe, dar multe dintre ele sunt viermănoase! Și-mi vin în minte tot felul...

1506 vizualizări
Supliment cultural

Trei conferințe

Lumea merge la conferințe din diferite motive, care se ascund ca râmele sub ghiveciul umed și plin de semnificația diseminării rezultatelor. Ca o metaforă sexuală ce este, conectată cu logo-falo-centrismul gândirii occidentale, ea presupune că, după strângerea...

732 vizualizări

Trei flori

Când m-am apucat serios de poezie, am aflat că unele cuvinte au fost atât de folosite, încât arată ca niște tricouri lingvistice lăbărțate, golite de orice putere sugestivă, de orice forță de a crea imagini. Lumea a scris atâtea cântecele...

895 vizualizări

Sculele lui Mark Twain și Tudor Arghezi

Ca să fii un bun autor de pamflete, e indicat să-ți iubești părintește personajele. Să le iubești cu atât mai tare cu cât ele sunt mai modest mobilate acolo sus, la mansarda care se sprijină de pilonul gâtului. Cu alte cuvinte, pamfletarul este un fel...

988 vizualizări

Trei iubiri

S-a scris obositor de mult despre iubire. Și s-a scris în tot felul, de la poezie la filosofie, de la memorii la literatură fantastică. Dar probabil că despre iubirile copiilor, despre cele pre-erotice, nu se scrie prea mult. Ca fâșii de ceață ruptă peste câmpia...

1048 vizualizări

Trei întâlniri

De pe muchia lui 40, bălăngănind picioarele într-un gol existențial, apare întrebarea: dacă viața noastră este o poveste, cine a scris-o? Cum ajunge copilul care aleargă prin lunci și păduri să bată drumurile drepte ale rutinei zilnice? Cum vor fi poveștile...

938 vizualizări

Detașarea culturală

Este greu de spus ce anume în noi este cultura noastră. Limba, felul specific de a interacționa cu persoanele mai apropiate sau mai îndepărtate, modul în care vedem sau înțelegem rolul instituțiilor, drepturile și datoriile noastre sociale, imaginea corpului,...

901 vizualizări

Valiza Samsonite de rafie

Există niște genți rudimentare din rafie, care îi fac pe români ușor de recunoscut, pe orice felie a acestui harbuz terestru s-ar afla ei. Niște genți mari și grosolane, urâte încât și dracul s-ar afișa oarecum stingherit cu ele de toartă. Grosolane,...

1219 vizualizări

Grija pentru câinele meu

Acum doi ani am adoptat un câine. De gura copiilor, cumva. A venit ziua în care ne-am spus că, dacă vrem un câine, acum este timpul. În România aș fi ieșit pe stradă adoptând primul cățel jigărit ieșit în cale. Dar aici nu sunt câini...

823 vizualizări

Tableta de lut (15)

„La ce bun?”, îmi spune un prieten din tinerețe când îl întreb ce mai citește, ce mai lucrează, ce proiecte mai are. „Oricum voi pleca din lumea asta peste puțin timp, pentru ce să-mi mai bat capul?” E o judecată tipică, dar asta...

971 vizualizări

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral