Acum doi ani am adoptat un câine. De gura copiilor, cumva. A venit ziua în care ne-am spus că, dacă vrem un câine, acum este timpul. În România aș fi ieșit pe stradă adoptând primul cățel jigărit ieșit în cale. Dar aici nu sunt câini...

În toată săptămâna festivalului, la Sibiu au fost și nouă tineri scriitori, care au participat la tabăra de poezie din Muzeul Satului. În cadrul acesteia au avut loc ateliere de scriere creatoare (unul chiar cu poetul macedonean Nikola Madzirov), ateliere de...

„La ce bun?”, îmi spune un prieten din tinerețe când îl întreb ce mai citește, ce mai lucrează, ce proiecte mai are. „Oricum voi pleca din lumea asta peste puțin timp, pentru ce să-mi mai bat capul?” E o judecată tipică, dar asta...

În clasamentul pamfletelor mele preferate, lider detașat este cel intitulat „Alexe Procopovici sau Omul care n-a scris nimic”, de Eugen Lovinescu. Excelând prin finețea ironiei, pamfletul despre care vorbim a apărut în 1919, în paginile gazetei...

Sunt sigură că un Aristotel contemporan cu noi ar scrie bloguri. Blogul de dimineață și cel de seară. Blogul de dimineață ar trebui să fie despre subiecte mai ușoare, precum nutriția, exercițiile fizice, despre ce este frumos și ce este bun ori ce mai face Tsipras. La...

În perioada asta au avut loc câteva evenimente politice care au tulburat rău societatea noastră. Am avut criza grecească, am avut o lege antilegionară și, mai nou, criza refugiaților care au scos la suprafață fobii și atavisme reflexive și politice aparent retrase...

În 2002, pregătindu-mi partea finală a tezei de doctorat în Germania, am descoperit bioetica. Îmi amintesc că, tot căutând categoriile filosofiei contemporane, am dat peste câteva cărți minunate. Fraza care mi s-a întipărit în minte...

Ne articula de nu ne vedeam tovarășa profesoară de istorie dacă nu eram atenți la lecțiile despre suferințele deținuților comuniști. Mai ales pentru închisori avea o slăbiciune, iar când aducea vorba despre Doftana, ochii i se înroșeau de parcă ar fi...

Tiggy este motanul familiei noastre, iar strămoșii lui spirituali au fost Pițu cel Mare și Bun și ruralul Gălbenuș, adoptați de Doina și Valeriu Cristea și transformați în personaje de către criticul literar în ultima sa carte antumă, Bagaje pentru paradis....

Există îndeletniciri în țara noastră unde se pretinde lectura unui volum uriaș de pagini, care se cer parcurse într-un ritm accelerat. Judecătorii, editorii de gazete, specialiștii în relații cu publicul, profesorii de liceu sau de facultate se confruntă...

De data asta, evadez trei zile de-acasă pentru a-mi plimba ideile la o mare conferință despre medicină și științele umaniste. Le vorbesc despre piele și cum este reglementată ea în sistemul de sănătate englez. Artiști, medici, antropologi, sociologi – toți...

Prietenul meu X, un om foarte subțire, pare să ignore că erudiția, limbile străine cunoscute, competențele de orice fel și înalte, sensibilitățile artistice, talentele nu sunt scopuri și valori în sine, ci doar unelte și mijloace creatoare de sens. Nu e normal...

Învierile trec drept niște minuni mai mari sau mai mici, de importanță mondială, continentală, națională, județeană sau doar comunală. Dintre învierile de ordin național, se cuvine să o pomenim pe aceea a lui Miron Cozma. Omul pare mai verde ca niciodată când...

„În Eglwyswrw faci dreapta!” „Unde?” „Egl… egl…” Scot sunete de sufocare și realizez curând că nu am habar cum să pronunț numele locului. Sunetele pe care le scot sunt de-a dreptul ciudate, implauzibile și incredibile,...

Scriitorul Frédéric Beigbeder, în cartea sa autobiografică Un roman français, distinsă în 2010 cu premiul Renaudot, afirmă: „Desigur, viața mea nu este mai interesantă decât a voastră, dar nici mai puțin nu este. E doar o viață...

Artiștii veritabili pun, odată cu înaintarea în vârstă, o rețea întreagă de riduri pe față. Părul li se rărește și li se albește, pe dinăuntru se umplu de boli cronice, dinții li se clatină și le cad pe tăcute… Dar, cu toate astea, rămân...