focus

Ora magică. Proza Veronicăi D. Niculescu

Primul roman al Veronicăi D. Niculescu, Spre văi de jad și sălbăție (Polirom, 2016), are toate calitățile excelentei sale proze scurte, plus o construcție de o migală și de un rafinament ce arată că nu e deloc întâmplător extraordinara traducătoare a lui Nabokov. Am invitat patru critici literari să scrie despre acest roman, atât de bine primit de presa literară și de public deopotrivă.

Adevărata viață a unei false prințese

Veronica D. Niculescu este o foarte bună și talentată traducătoare și scriitoare de proză scurtă, iar Spre văi de jad și sălbăție (Adevărata viață a unei false prințese) este primul ei roman sau, cel puțin, primul roman publicat („să public, să nu public,...

367 Vizualizări

Frumusețe și durere

Spre văi de jad și sălbăție este cea mai complexă carte publicată până acum de Veronica D. Niculescu, romanul în care cioburi sau fire mai mult sau mai puțin vizibile din celelalte cărți (scrise sau traduse, Beckett, Nabokov sau Don DeLillo lăsându-se...

491 Vizualizări

Sfinxul colibri

„Sfinxul colibri e un fluturoi care poate zbura pe loc foarte aproape de florile unei tufe de liliac sălbatic și le poate extrage nectarul, aparent fără să le atingă. Are o trompă foarte fină, mai lungă decât corpul, cu care face această vrăjitorie mai ales...

308 Vizualizări

Marea frumusețe

Apelez la sintagma personajului lui Paolo Sorrentino din filmul La grande bellezza pentru a sintetiza, de la bun început, esența romanului Veronicăi D. Niculescu. Ceea ce Jep Gambardella a căutat zadarnic, asta împiedicându-l să mai scrie vreo carte – și...

530 Vizualizări

Despre scris cu pedanteria unei pisici

„A fost odată o prințesă, Mereu da Flor. Se răsfăța plimbând păunii albi în lesă prin zile lungi de catifea, în labirinturi nesfârșite de sălbăție și de jad, cu-ncuietori de malahite la porți înalte de smarald” – un început...

439 Vizualizări

Andrei Bodiu. Trei relecturi

Editura Cartier a inițiat o colecție splendidă de antologii de poezie, construită după bine-cunoscutul model anglo-saxon în care un poet activ propune o selecție proprie din opera unui poet canonic (sau în curs de canonizare). Primele trei dublete antologat-antologator sunt B. Fundoianu – Dan Coman, Alexandru Mușina – Radu Vancu și Andrei Bodiu – Claudiu Komartin. Am invitat trei scriitori tineri (doi poeți și un critic literar) să își spună părerea despre antologia Bodiu gândită de Claudiu Komartin.

Dimineața este pentru poezie

Lăudabil demersul Editurii Cartier de a reda publicului cititor de poezie o parte semnificativă a celei mai bune producții lirice românești și nu numai, mai vechi sau mai recente! Și salutară decizia de a lucra, în acest scop, cu câțiva dintre cei mai importanți...

1917 Vizualizări

Arheologia poetică a realității imediate

Cred că mulți care aruncă un ochi sau doi peste textele lui Andrei Bodiu tind să îi aplice ștampila de „poet al suprafețelor”. Într-adevăr, realismul minimalist al lui Bodiu te poate duce foarte ușor în eroare și la concluzia că perspectiva...

740 Vizualizări

Paper doll chains

Din conglomeratul de voci al generației sale, Andrei Bodiu se detașează încă de la început, de la debutul din 1991 în volumul colectiv Pauză de respirație, unde îi are alături pe Caius Dobrescu, Marius Oprea și Simona Popescu, prin formularea unui discurs...

532 Vizualizări

Decanul de la Augustin

Fie că e vorba despre evenimente culturale, cursuri sau scurte întâlniri pe holurile universității, nu-mi pot aminti decât de un Andrei Bodiu jovial, cu același zâmbet deschis spre celălalt, mai ales spre cel tânăr. Și nu mă refer la zâmbetele...

350 Vizualizări

„Afară”, în intimitatea poeziei

Se poate discuta mult despre osatura subtilă a unei antologii de poezie, ce contopește mai multe sensibilități într-un produs coagulat – pe cea a autorului însuși și pe cea a antologistului –, în adâncimea căruia vocea aceluia care alege...

327 Vizualizări

CARTE-EVENIMENT: Adrian Tudurachi, „Fabrica de geniu. Naşterea unei mitologii a productivităţii literare în cultura română (1825-1875)”, Iaşi, Editura Institutul European, 2016

În volumul de față, Adrian Tudurachi reușește să sintetizeze momentele esențiale ale evoluției culturii noastre moderne, care a trecut într-un timp foarte scurt prin toate fazele devenirii multiseculare ale marilor culturi europene: de la sărăcie la sacralizare, apoi la monumentalizare și, în final, la singularizare. Calitatea intelectuală a discursului, bogăția informațiilor, subtilitatea analizelor și, nu în ultimul rând, eleganța stilistică (iar stilul, știm doar, e omul însuși) recomandă studiul lui Adrian Tudurachi drept o carte-eveniment, ce va rămâne de acum înainte o referință de neocolit în bibliografia temei.

Dosar realizat de Roxana Patraș

Trecutul ca o țară străină

„Trecutul e o ţară străină”, ne avertiza atât de inspirat David Lowenthal într-o lucrare publicată în 1985. Gândirea trecutului ca „tărâm necunoscut” este susţinută de imposibilitatea ontologică de a cuprinde integral...

497 Vizualizări
De la confruntarea electorală dintre JFK și Richard Nixon încoace, democrațiile consolidate ale lumii au intrat în...
Este greu de spus cât de mari ar trebui trasate cercurile grijii. Este greu de spus de cine trebuie să avem grijă sau pentru...
Ironic, direct, dezolant, profetic, artistul Gheorghe Lungu nu rătăcește după rețetele specifice Pop Art-ului postmodern, nu...
Spuneam și cu alte ocazii că premiile de arhitectură pot fi o unealtă de direcționare a profesiei, de certificare a unui anumit...
Stilul direct și controversat al dramaturgului american Neil LaBute, preocupat de trame de cuplu, se pliază foarte bine pe stilul...

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral