focus

Cateheză

Un text despre Cezar Ivănescu cere, parcă din oficiu, o explicare a demonetizării rapide a numelui autorului. În multe cazuri, explicația poate fi privită astfel: numele lui nu a circulat printre autorii revendicați ca fiind centre ale unui sistem de referințe permutabile....

190 Vizualizări

Cezar Ivănescu recitit de poeții tineri

Bogdan Crețu a îngrijit, la Editura Junimea din Iași, o consistentă antologie Cezar Ivănescu, a cărei prefață e lucrul cel mai definitiv care s-a scris vreodată despre poetul Baaadului. În mica noastră anchetă, am invitat trei dintre cei mai buni poeți tineri (dar din două generații diferite) să citească antologia îngrijită de Bogdan Crețu și să își transcrie reacția la poezia lui Cezar Ivănescu.

De ce nu-mi place Cezar Ivănescu

Ridicarea oportunității nediferențiate a antologiilor la superlativ ține de apetența clișeistică a unor cronicari care operează astfel, post-factum și nivelator, subtile mutații în orizontul de așteptare al cititorilor. În pofida unor temeiuri de publicare de...

245 Vizualizări

Poezia ca ritual tanatic

Demers editorial specific noilor tendințe de readucere în discuție a vocilor care au marcat secolul precedent, antologia Copilăria lui Ario Paradis elaborată de Bogdan Crețu pe baza textelor semnate de Cezar Ivănescu vine să readucă în atenția publicului una dintre...

392 Vizualizări

Disco Titanic: romanul unei epoci, romanul cât o epocă

Cu puternicul lui roman Disco Titanic (Polirom, 2015), Radu Pavel Gheo reușește o dublă performanță: pe de o parte, își consolidează propria formulă romanescă, atât de spectaculos afirmată cu romanul anterior, Noapte bună, copii! (ale cărui personaje sunt, în parte, reluate și în romanul de acum, în alt context istoric); pe de alta, consolidează decisiv proza douămiistă, demonstrând en beauté că romanul e capabil de aceleași performanțe superlative ca poezia sau eseul. Am invitat un critic literar și un romancier să răspundă micii noastre anchete privind acest roman despre care credem, cum spune clișeul (dar de data aceasta pe deplin acoperit), că marchează o epocă.

 

„Disco Titanic” (Vals)

La șase ani după Noapte bună, copii! Radu Pavel Gheo revine în forță cu un nou roman, Disco Titanic (Editura Polirom, 2016), prin care autorul nu doar construiește subtil un cadru mai larg de redare a destinelor câtorva dintre fostele sale personaje, ci ne dovedește...

463 Vizualizări

Poți să intri, dar ai grijă ce zici

Dacă se va face un film după Disco Titanic, ar fi bine să-l regizeze Lars von Trier. Deși, se vede, indicațiile de lectură date de Radu Pavel Gheo și rupturile narative numai potrivite ca să încapă între ele sub-povești (ca afluenți ai cursului principal) ar...

558 Vizualizări

Realisme

Dialogurile sunt vii, discursul personajelor e suficient de „accidentat” pentru ca oralitatea să fie credibilă. E o proză integratoare: clișeele perioadelor „încondeiate”, ritualurile lor personale și colective, folclorul urban sunt fixate ca într-un...

476 Vizualizări

Incendii balcanice

Privind la producțiile literare de top din postcomunism, se poate spune că bănățenii nu pot scrie nimic fără să vadă trecutul cu un pas înaintea viitorului. Radu Pavel Gheo și-a însușit lecția mitteleuropeană locuind cu metodă în spațiul unor mine...

773 Vizualizări

Ora magică. Proza Veronicăi D. Niculescu

Primul roman al Veronicăi D. Niculescu, Spre văi de jad și sălbăție (Polirom, 2016), are toate calitățile excelentei sale proze scurte, plus o construcție de o migală și de un rafinament ce arată că nu e deloc întâmplător extraordinara traducătoare a lui Nabokov. Am invitat patru critici literari să scrie despre acest roman, atât de bine primit de presa literară și de public deopotrivă.

Adevărata viață a unei false prințese

Veronica D. Niculescu este o foarte bună și talentată traducătoare și scriitoare de proză scurtă, iar Spre văi de jad și sălbăție (Adevărata viață a unei false prințese) este primul ei roman sau, cel puțin, primul roman publicat („să public, să nu public,...

424 Vizualizări

Frumusețe și durere

Spre văi de jad și sălbăție este cea mai complexă carte publicată până acum de Veronica D. Niculescu, romanul în care cioburi sau fire mai mult sau mai puțin vizibile din celelalte cărți (scrise sau traduse, Beckett, Nabokov sau Don DeLillo lăsându-se...

541 Vizualizări

Sfinxul colibri

„Sfinxul colibri e un fluturoi care poate zbura pe loc foarte aproape de florile unei tufe de liliac sălbatic și le poate extrage nectarul, aparent fără să le atingă. Are o trompă foarte fină, mai lungă decât corpul, cu care face această vrăjitorie mai ales...

354 Vizualizări

Marea frumusețe

Apelez la sintagma personajului lui Paolo Sorrentino din filmul La grande bellezza pentru a sintetiza, de la bun început, esența romanului Veronicăi D. Niculescu. Ceea ce Jep Gambardella a căutat zadarnic, asta împiedicându-l să mai scrie vreo carte – și...

615 Vizualizări

Despre scris cu pedanteria unei pisici

„A fost odată o prințesă, Mereu da Flor. Se răsfăța plimbând păunii albi în lesă prin zile lungi de catifea, în labirinturi nesfârșite de sălbăție și de jad, cu-ncuietori de malahite la porți înalte de smarald” – un început...

500 Vizualizări
Nu aș putea spune cu exactitate dacă editurile organizează angajat, dar într-o manieră subtilă o ripostă la adresa tensiunilor...
„Suferă de o cronică lipsită de umor și de absența radicală a spiritului autocritic”; „e statuar, inflexibil,...
Institutul francez din Iași a găzduit, la mijlocul lunii iulie, un eveniment expozițional inedit pe scena de artă vizuală locală...
Expoziția Iași – Capitală regală, dispusă pe simezele Muzeului Municipal din Iași în perioada iunie-iulie...
Deși nu s-a aflat printre filmele premiate anul acesta la TIFF, filmul lui Marc Crehuet El rei borno (Regele cu un...

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral