focus

Andrei Bodiu. Trei relecturi

Editura Cartier a inițiat o colecție splendidă de antologii de poezie, construită după bine-cunoscutul model anglo-saxon în care un poet activ propune o selecție proprie din opera unui poet canonic (sau în curs de canonizare). Primele trei dublete antologat-antologator sunt B. Fundoianu – Dan Coman, Alexandru Mușina – Radu Vancu și Andrei Bodiu – Claudiu Komartin. Am invitat trei scriitori tineri (doi poeți și un critic literar) să își spună părerea despre antologia Bodiu gândită de Claudiu Komartin.

Dimineața este pentru poezie

Lăudabil demersul Editurii Cartier de a reda publicului cititor de poezie o parte semnificativă a celei mai bune producții lirice românești și nu numai, mai vechi sau mai recente! Și salutară decizia de a lucra, în acest scop, cu câțiva dintre cei mai importanți...

2087 Vizualizări

Arheologia poetică a realității imediate

Cred că mulți care aruncă un ochi sau doi peste textele lui Andrei Bodiu tind să îi aplice ștampila de „poet al suprafețelor”. Într-adevăr, realismul minimalist al lui Bodiu te poate duce foarte ușor în eroare și la concluzia că perspectiva...

858 Vizualizări

Paper doll chains

Din conglomeratul de voci al generației sale, Andrei Bodiu se detașează încă de la început, de la debutul din 1991 în volumul colectiv Pauză de respirație, unde îi are alături pe Caius Dobrescu, Marius Oprea și Simona Popescu, prin formularea unui discurs...

686 Vizualizări

Decanul de la Augustin

Fie că e vorba despre evenimente culturale, cursuri sau scurte întâlniri pe holurile universității, nu-mi pot aminti decât de un Andrei Bodiu jovial, cu același zâmbet deschis spre celălalt, mai ales spre cel tânăr. Și nu mă refer la zâmbetele...

472 Vizualizări

„Afară”, în intimitatea poeziei

Se poate discuta mult despre osatura subtilă a unei antologii de poezie, ce contopește mai multe sensibilități într-un produs coagulat – pe cea a autorului însuși și pe cea a antologistului –, în adâncimea căruia vocea aceluia care alege...

447 Vizualizări

CARTE-EVENIMENT: Adrian Tudurachi, „Fabrica de geniu. Naşterea unei mitologii a productivităţii literare în cultura română (1825-1875)”, Iaşi, Editura Institutul European, 2016

În volumul de față, Adrian Tudurachi reușește să sintetizeze momentele esențiale ale evoluției culturii noastre moderne, care a trecut într-un timp foarte scurt prin toate fazele devenirii multiseculare ale marilor culturi europene: de la sărăcie la sacralizare, apoi la monumentalizare și, în final, la singularizare. Calitatea intelectuală a discursului, bogăția informațiilor, subtilitatea analizelor și, nu în ultimul rând, eleganța stilistică (iar stilul, știm doar, e omul însuși) recomandă studiul lui Adrian Tudurachi drept o carte-eveniment, ce va rămâne de acum înainte o referință de neocolit în bibliografia temei.

Dosar realizat de Roxana Patraș

Trecutul ca o țară străină

„Trecutul e o ţară străină”, ne avertiza atât de inspirat David Lowenthal într-o lucrare publicată în 1985. Gândirea trecutului ca „tărâm necunoscut” este susţinută de imposibilitatea ontologică de a cuprinde integral...

639 Vizualizări

Cea mai lungă jumătate de secol

Cea mai lungă jumătate de secol din istoria literaturii române: 1825-1875. În comparație cu densitatea de autori și opere de valoare ce vor popula sfârșitul de secol al XIX-lea, epoca interbelică și mai apoi perioada contemporană în sens larg (post-1945)...

498 Vizualizări

Lucian Raicu. O critică a conștiinței

Dintre cei câțiva mari critici ai generației lui, Lucian Raicu a fost cel care a vorbit dintotdeauna cel mai „pe dinăuntru” despre literatură. Nu ca despre un fenomen exterior, ci ca despre o pulsiune internă a propriului eu. Critica lui e așadar, după cum a numit-o Simona Sora, o „critică a conștiinței”. Scriu despre cea mai recentă carte a lui Raicu, 111 scrisori din Paris, trei admiratori ai săi din generațiile recente, dintre care doi (Simona Sora și Doris Mironescu) mi se par cei mai profunzi raicieni ai criticii de azi.

Un critic care justifică o întreagă literatură

Cei doi favoriți personali din critica română de după al Doilea Război Mondial sunt Matei Călinescu și Lucian Raicu. Sunt singurii pe care-i citesc și recitesc cu maximă plăcere în aproape tot ce au scris. Zic aproape tot pentru că a doua carte a lui Matei Călinescu,...

515 Vizualizări

Fantoma literaturii

111 scrisori din Paris este unul dintre cele mai „raiciene” volume ale lui Lucian Raicu. Asta pentru că a fost alcătuit de Simona Sora, un critic de mare rafinament și o continuatoare în spirit a autorului Căii de acces. Este un volum caracteristic, deși cuprinde...

538 Vizualizări

Personajele lui Lucian Raicu

Nu e nicidecum derutant să vorbești despre personajele unui critic literar, mai ales ale unuia ce pune o echivalență deloc simbolică, deloc echivocă între critică și viață. Vestita Critică – formă de viață a coexistat dintotdeauna cu intenția – defel...

756 Vizualizări

Scrisori à bout du souffle

Privind – la nivel european, cel puțin – statutul intelectualului pervertit de mitologiile demonice ale totalitarismului, este aproape imposibil să disociem actele de disidență asumate în interiorul României comuniste de tentativele formidabile ale celor...

621 Vizualizări

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral