focus

Matei Călinescu. Jurnalul postum

Evenimentul literar major al vieții literare recente este inițierea seriei de autor „Matei Călinescu” la Editura Humanitas. I-am invitat să ne vorbească despre extraordinar de emoționantul jurnal postum al lui M.C. (Un altfel de jurnal) pe Raluca Dună, care a avut în grijă editarea lui, și pe prozatorii Ovidiu Baron și Angelo Mitchievici.

Matei Călinescu – Jurnal în imponderabil

Jurnalul ultim al lui Matei Călinescu îmi evocă prin reverberație volumul lui Frank O’Hara, Meditation in an Emergency. De unde provine intensitatea lucid-hipnotică învăluitoare a jurnalului, melancolia sa dizolvantă, uluitoarea comprehensiune a unor infinitezimale,...

868 Vizualizări

Intrarea în timp

Jurnalul celălalt este diferit de precedentul pentru că este gândit să apară postum. Ieșind din timp, diaristul își planifică totuși o secvențială revenire în prezent, chiar dacă nu prezentul său neapărat, prin intermediul scrisului. Transcrierile de...

401 Vizualizări

3 000 de semne cu Matei

În 2009 petreceam un martie ploios într-o mansardă pariziană cu un copil de un an și cu un soț care scria și dormea, dormea și scria. Lumea părea, văzută din acel loc suspendat, tot mai mică, tot mai incomprehensibilă. Ne scriam deja de ceva ani eu și Matei,...

476 Vizualizări

Matei Călinescu n-a murit

Înscris într-o implacabilă buclă temporală, ce se întrerupe cu două săptămâni înainte de dispariția fizică, Matei Călinescu n-a murit. Fiecare citire sau recitire a ultimului său jurnal (Un altfel de jurnal. Ieșirea din timp) determină reintrarea...

472 Vizualizări

A fi, a rescrie

„De la moartea lui M., totul a fost altfel…” – aceasta este prima însemnare din Jurnalul lui Matei Călinescu, o confesiune amplă, care umple intervalul existențial cuprins între două morți (cea a fiului autist și, în cele din urmă,...

482 Vizualizări

Poezia generației ’90. Extinderea domeniului luptei

După cum optzecismul a fost în cele din urmă perceput drept categoric mai multiform decât lunedismul, tot astfel, despre nouăzecism se vede din ce în ce mai limpede că e mai variat decât poetica enunțată de Dan-Silviu Boerescu în antologia sa excelentă Sfâșierea lui Morfeu. Radu Andriescu e unul dintre poeții importanți care contribuie la această reconsiderare; am invitat alți doi poeți importanți, un congener nouăzecist și o douămiistă, să ne spună cum văd recenta carte a lui Andriescu, Când nu mai e aer (Casa de Editură Max Blecher, 2016).

Poezia ca formă de protectorat

Prin tema familiei, Radu Andriescu continuă seria poeților inspirați de propriul univers domestic: Cristian Popescu, Dan Coman, Radu Vancu sau Ștefan Manasia în ultimul său volum, Cerul senin. Spre deosebire de ei, Andriescu propune o carte-concept care suspendă caracterul...

676 Vizualizări

Scufundarea în apnee

Într-un Dicționar de idei primite al receptării critice de la noi ar suna cam așa: „Andriescu, Radu: Poet optzecist, nouăzecist, douămiist postmodern, post-postmodern, pastafarian; mai cunoscut în SUA decât în România”. O idee primită...

901 Vizualizări

Divorced… with children

Citind cronică literară, nu de puține ori afli despre cutare scriitor că are parte de prea puțină vizibilitate, că volumele lui, inexplicabil, au trecut neobservate de cronicari sau că, deși calitative, cărțile au strâns mai mult praful librăriei decât succesul,...

557 Vizualizări

Biografii de hârtie

Tendința majorității poeților de la începutul acestui mileniu, de a plasa miezul fierbinte al noii poezii în câmpul unui spațiu domestic autobiografic/autoficțional, părea să fi exploatat suficient de mult acest palier liric, ale cărui viziuni viscerale...

530 Vizualizări

Centenar Dada. Tristan Tzara, „Șapte manifeste DADA”

În 2016, la centenarul lansării Manifestului Dada, Editura Polirom a publicat o ediție aniversară spectaculoasă: Tristan Tzara, Șapte manifeste DADA. Lampisterii. Omul aproximativ. Revista Timpul își face datoria de a marca importantul centenar, construind în jurul acestei ediții o mică anchetă la care a invitat trei poeți pe cât de informați privind mișcarea Dada, pe atât de predispuși la explorări în zone poetice pe care avangarda le-a făcut sesizabile pentru prima oară.

Scârba lui Tzara este și scârba mea

Dacă Tristan Tzara ar fi fost născut într-o altă țară, nu am simți nevoia să-l pomenim atât de des. Îl pomenim, că de citat e mai greu. Alții ar fi profitat din plin de centenarul Dada și de „brandul” Tzara, s-ar fi lăsat și cu tricouri Tzara,...

743 Vizualizări

Tzara și țara aproximativă

Pe când nu mă interesa deloc poezia, în „Tudor Vladimirescu”, colegii mei de liceu mai poetici decât mine mă întrebau dacă nu vreau să scriu în revista lor autografă. „E ușor”, ziceau, „uite un poem” şi citeau...

935 Vizualizări

S-ar fi născut Dadaismul în Bacău?

În iulie 2016 se împlinesc 100 de ani de la primul manifest Dada, citit de Tristan Tzara în Cabaret Voltaire din Zürich. Abia împlinise 20 de ani, iar scurtul său text împotriva establishmentului artistic, intitulat manifestul domnului antipyrine,...

685 Vizualizări

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral