focus

Declinul Occidentului – o perspectivă

Noua carte a lui Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul (Editura Humanitas, 2015), alcătuită dintr-o serie de eseuri articulate subtil, face parte, ca și Amurgul idolilor al lui Nietzsche sau Declinul Occidentului al lui Oswald Spengler, dintre cărțile despre...

1231 Vizualizări

Irréversible?

Într-o clasificare (imperfectă, desigur) a tipurilor de cunoaștere favorizate de și prin lectură, aș putea distinge între cunoașterea imaginară, cea emoțională și cea rațională, aflate în diferite grade de corelație. Simplific foarte mult și precizez...

551 Vizualizări

Fiii risipitori

Când a publicat Despre idei & blocaje, demersul auctorial al lui Horia-Roman Patapievici de atunci putea părea, în ochii celor care-l contestau furibund, o simplă eschivă elegantă din fața atacurilor. Constatarea de fond din eseul menționat mai sus era aceea...

1078 Vizualizări

Imaginea din spatele imaginii

În ciuda popularității de neignorat (care avea să o plaseze, în cele din urmă, sub imperiul clișeului), expresia Verba volant, scripta manent este, paradoxal, unul dintre cele mai înșelătoare aforisme sau, altfel spus, un exemplu celebru de aforism a cărui...

945 Vizualizări

Radicalitate și nuanță

Revenind după aproape trei decenii de tăcere, Mircea Martin o face en fanfare, cu o carte salutată drept un eveniment. Ancheta noastră reunește opiniile a patru critici de primă importanță despre Radicalitate și nuanță, comeback-ul profesorului Martin.

Mircea Martin – o lecție a echilibrului teoretic

Radicalitate și nuanță, ultima carte din 2015 a profesorului, teoreticianului, criticului Mircea Martin, apărută la Editura Tracus Arte, adună o serie de texte, unele mai vechi, altele inedite, sub o formulă care, dincolo de caracterul aparent dihotomic, expune o coerentă...

814 Vizualizări

Radicalitatea nuanței

Recunosc că, atunci când am deschis ultima carte a lui Mircea Martin, Radicalitate și nuanță, am fost ușor dezamăgit. Mă așteptam ca, în locul unor foiletoane, cel mai bun critic al criticii noastre să-și reunească aici măcar studiile mai ample de după 1989:...

882 Vizualizări

Modelul Martin

M-am întrebat adesea care este modelul cel mai apropiat de critic/teoretician român de la care generația din care fac parte s-ar putea revendica. Există câteva modele postbelice relevante. Nu întâmplător s-a spus despre noua critică de după 2000...

921 Vizualizări

Un critic incomod

Dintre toți criticii literaturii postbelice, Mircea Martin a îmbătrânit cel mai puțin. Nici una dintre idiosincraziile generației în care s-a format nu e de regăsit în scrisul său, de la reticența față de teorie în favoarea notației foiletonistice...

540 Vizualizări

Cine nu are critici literari să-şi cumpere!

Nu cu mulţi ani în urmă, unul dintre neobosiţii profesori ce stăruiau să aşeze literatura în minţile câtorva studenţi (mai degrabă entuziaşti, majoritatea, decât independenţi într-ale scrisului) concentraţi, din fericire, într-un cenaclu,...

590 Vizualizări

Privind peste umăr

Volumul Radicalitate și nuanță semnat de Mircea Martin este, din multe puncte de vedere, un demers științific necesar. Însumând eseuri dedicate celor mai influenți critici români, cartea lui Martin este un proiect de amploare ce propune, pe de o parte, cartografierea...

593 Vizualizări

Paul Celan, Opera poetică (I)

Unul dintre evenimentele editoriale recente este, fără îndoială, inițierea ediției Paul Celan de la Editura Polirom, în traducerea lui George State. Am rugat trei poeți excelenți de azi să scrie despre poezia lui Celan. Au rezultat trei texte splendide, fiecare dintre ele fiind un exercițiu de admirație, demonstrând o dată în plus – dacă mai era nevoie – că, la 45 de ani de la moartea lui, Celan rămâne pentru destui dintre noi coincident cu ideea de Poet.

Cu lămpile ororii mereu aprinse

Dincolo de dificultatea de a aborda poezia lui Celan altfel decât în termeni paradoxali sau apofatici, ea continuă să frapeze prin avangardismul solitar și tăcut. Este o scriere cu cuvinte și împotriva lor, practicată de un poet care se dezice de lume și de...

613 Vizualizări

The matrix of silence

Traducerea unui poet precum Paul Celan stă sub cea mai serioasă amenințare cu care traducătorul este nevoit să se confrunte, cea a continuei mutări a indicelui pe o scară intențională a transpunerii, între extrema alinierii complete a textului la așteptările și gusturile...

640 Vizualizări

Un Morfeu rătăcit

Dacă aș încerca să rezum lirica lui Paul Celan într-o sintagmă, aș spune că această poezie este o tufă de trandafiri crescută în inima unui lagăr de concentrare. De ce? Pentru că poezia celaniană este o explorare literară a extremelor, o simbioză cuceritoare...

663 Vizualizări

Vina de a supraviețui

Încep să scriu despre Paul Celan stăpânit de ridicolul trudei de a scrie despre Paul Celan. Noi, toți cei care am citit poeziile scrise de Anne Sexton, știm că suicides have a special language, că versurile se plătesc din greu și că spațiile goale dintre ele...

630 Vizualizări
De la confruntarea electorală dintre JFK și Richard Nixon încoace, democrațiile consolidate ale lumii au intrat în...
Este greu de spus cât de mari ar trebui trasate cercurile grijii. Este greu de spus de cine trebuie să avem grijă sau pentru...
Ironic, direct, dezolant, profetic, artistul Gheorghe Lungu nu rătăcește după rețetele specifice Pop Art-ului postmodern, nu...
Spuneam și cu alte ocazii că premiile de arhitectură pot fi o unealtă de direcționare a profesiei, de certificare a unui anumit...
Stilul direct și controversat al dramaturgului american Neil LaBute, preocupat de trame de cuplu, se pliază foarte bine pe stilul...

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral