focus

Dix ans après. Revenirea la poezie a lui T.S. Khasis

La zece ani de la debutul său fulminant cu arta scalpării (Editura Vinea), reluat ușor amplificat în 2011 cu titlul pe datorie (Casa de Pariuri Literare), poetul T.S. Khasis produce un comeback spectaculos în 2015, cu aparenta naturalețe a vieții (Casa de Editură Max Blecher). Ancheta de față poate fi un starting point pentru discuția atât de necesară despre direcțiile poeziei de azi, pe care o astfel de carte poate și trebuie să o genereze.

Ctrl + S

Într-o perioadă precum cea actuală, în care „nișa”, subculturile de orice fel sau interesul pentru zonele marginale (fie că vorbim despre muzică, literatură, cinematografie ș.a.m.d.) au fost preluate de majoritatea tinerilor, figura lui T.S. Khasis ar...

1068 Vizualizări

Conservare şi dependență

Ce ar trebui să scriu acum, după atâția ani, despre Khasis, ani în care ne-am spus aproape totul, fără să par ridicol? Adică îmi dau seama că nici o schemă în spatele căreia m-aș ascunde nu m-ar salva. Cu un prieten poți fi obiectiv doar atunci...

901 Vizualizări

City break

Mult așteptat, cel de-al doilea volum (original) al lui T.S. Khasis, aparenta naturalețe a vieții, marchează – oricât de didactică ar fi formularea – o nouă etapă de creație. Ba chiar, aș îndrăzni să afirm, după ce arta scalpării (2005) oferise...

864 Vizualizări

fuckin’ shit man suntem la obregia

Cine a văzut (secvența de final din) filmul The Tribe își poate face o idee despre senzația pe care ți-o lasă lectura volumului aparenta naturalețe a vieții (Casa de Editură Max Blecher, 2015), cea mai recentă carte semnată de T.S. Khasis. Fiind în limbajul...

1289 Vizualizări

Ecrane suprapuse

Limitele biografismului brut (necosmetizat sau chiar nepoetizat) exploatat în discursul poetic aduce cu sine o serie de discuții ale căror finalități propun două modalități diferite de raportare: pe de o parte, o poezie extrem de personală riscă să iasă din sfera...

1009 Vizualizări

Literatura qua frumusețe și confesiune

Dintre membrii grupului deja mitologic compus din Matei Călinescu, Mircea Ivănescu, Nichita Stănescu, Cezar Baltag etc., Ion Vianu a fost dintotdeauna cel mai misterios. Gesticulația lui publică era cea mai reținută, explodând din când în când în gesturi radicale, cum au fost cel al solidarizării cu Paul Goma sau cel al plecării definitive din țară. După Revoluție, cărțile lui au configurat treptat figura aceasta misterioasă și i-au dat un contur de o consistență nebănuită. Cartea recentă de eseuri, Frumusețea va mântui lumea, e esențială în acest proces.

Ion Vianu. Confesiune și secret

Despre Ion Vianu îmi povestise mai întâi Mircea Ivănescu – îl numea „Ionel” și era în vocea poetului atâta iubire și prețuire, încât eram ușor mirat: nu citisem încă nimic scris de fiul lui Tudor Vianu și...

1137 Vizualizări

Despre frumusețe

Mărturisesc că nu am fost un cititor fervent al cărților lui Ion Vianu. Atras de tot felul de luminițe între 50 și 150 de pagini de proză, teatru sau poezie, am căutat cât mai direct spectacolul, apropierea de scenă, emoția. Cumva, la fel ca în cazul televiziunii:...

800 Vizualizări

Creația fără Creator

Despre frumusețe nu se poate vorbi adecvat în nici un fel. Dacă îi pronunți numele, ea dispare. E ceva între ființa biologică și cea spirituală. Cele două se oglindesc una într-alta într-un miraj de forme nepalpabile. Ion Vianu nu a scris o carte...

1004 Vizualizări

Poezia instant

În „Epoca nesului”, textul scris de Mircea Cărtărescu pentru cartea lui Andrei Oișteanu Narcotice în cultura română, autorul preciza: „Cu fiecare sorbitură, dorința mea de a scrie creștea. Plesneam, pur și simplu, de inspirație. În...

970 Vizualizări

Poezie la puterea Cărtărescu

Recitind poemele lui Mircea Cărtărescu în ordinea lor cronologică, am aceeași senzație pe care au experimentat-o chiar personajele sale din proza REM, unde grupul de fete asistă la crearea unui om din neant, a unui homunculus compunându-și sub ochii lor, într-un...

1049 Vizualizări

Calea Regală

Am început să-l citesc pe Mircea Cărtărescu în 1995, la 17 ani. A fost prima dintre cele câteva lecturi revelatoare ale vieții mele, atunci când simți că, așa cum se spune în textul sacru, îți cad foițele de pe ochi și vezi. Atunci am...

1124 Vizualizări

Real Holistics

„Nu atât mutarea interesului dinspre câmpul cultural francez spre cel american mi se pare esențială, cât profesionalizarea accentuată a scrisului”, nota Andrei Bodiu în introducerea monografiei sale despre Mircea Cărtărescu, referindu-se la...

925 Vizualizări

Elicea vieții

Asemenea poeților de secol al XIX-lea, Mircea Cărtărescu își intitulează antologia simplu: Poezia. Dacă pe vremea lui Eminescu un titlu modest de tip Poesii era necesar pentru ca publicul, încă nu tocmai experimentat în genurile literare, să știe exact ce...

941 Vizualizări

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral