Angelus Silesius – Distihuri

Prietene, ia seama: nu tot ce-i alb e alb! Ce nù arde-n uleiul iubirii-i licăr calp. * Pământu-i casa pietrei, a păsării-i văzduhul. În apă-s pești; în mâna Celui de Sus mi-e duhul. * Eu nu știu cine sunt, eu nu-s ceea ce-ncerc să...

797 vizualizări

Cântec de dragoste

Dânsa mi‑a aruncat în piept trei diamante, Cu trei diamante mari m‑a scuipat Pe sufletul meu de bărbat, Din zăbala ei de mărgăritar. Și‑atunci am devenit clarvăzător: Mă va iubi până o să mor… Stai lângă mine, i‑am...

745 vizualizări
Supliment cultural

Te miroseam…

Te miroseam ca pe un trandafir Băgându‑mi faţa‑ntre petalele intíme, Mi‑apropiam sufletul blând de tine, Părul tău castaniu să ţi‑l respir. Și ca un orb te cunoșteam după miresme Și după carnea pipăită de pe‑obraz, Femeia...

818 vizualizări

Orgasm. În hohote

Îmi penetrezi creierul fără nici o milă ca un motan care‑și îndeasă mădularul acoperit de spini în toate pisicile din cartier, umplând noaptea de urlete disperate spre oroarea părinţilor și mirarea copiilor trimiși la culcare cu...

784 vizualizări
Supliment cultural

Lady. De onoare

Sudoarea de pe frunţile noastre se transformă în vin de împărtășanie – picături roșii prelingându‑se grele de‑a lungul tâmplelor. Un vaier prelung, din alte timpuri și din alte locuri, ne ţintuiește de dușumelele...

734 vizualizări

Colonizing. Istorii

Prietenii mei de pe toate continentele se îndoiesc de dreptul meu de a povesti istorii ale altei rase și totuși mă încăpăţânez să scriu despre tine care scrii în tăcere în camere de hotel de mâna a doua de pe cele două emisfere.                  Scrijelești...

762 vizualizări

Fotografii mișcate

O piatră o stelă un capitel Când se întâmpla să plece de-acasă într-o direcție absolut necunoscută bărbații lăsau în fața porții deschise o piatră o stelă un capitel care uneori lua chipul unei femei cu...

762 vizualizări

Poeme

După Paul Muldoon (The Word on the Street: Rock Lyrics)  Tip de gașcă Caesar Iuliu; Știa ce vor băieții. Știa să strâng-un pic șurubul Când tipii erau geții. Pocnea-n gornetă la Drobeta Și-apoi tunde-o la sală. Pân-ce comati...

944 vizualizări

skepsis

*** Polul ăsta fără pinguini ăsta de care fugiți ca ogarii ăsta sunt. o piatră care-și încălzește mâinile la ventilatorul de la laptop *** prin pereții ăștia subțiri prin oamenii ăștia subțiri prin gesturile lor subțiri e ciment...

735 vizualizări

Poeme

& o să rămânem numai câțiva și niciodată n-o să ne auzim ecoul mai tare decât atunci  când capul nostru  e băgat într-o găleată  și lucrurile  pe care-am fi vrut să le facem  sunt niște...

912 vizualizări

Îngerii și lucrările lor

Argintuirea oglinzilor   Mi-argintuiești oglinzile cu sânii În Preasfințita zi a săptămânii Și-mi aurești cu fesele surate Cearceafurile paturilor toate Și-nvelitorile cu sufletu-ți se-mbibă Și cu iubirea noastră deopotrivă De...

694 vizualizări

Poeme

chipuri în haită atârnând în ferestre ca niște  monede aruncate dimineții  după o noapte în care  ne-am lăsat iluziile să-și scrâșnească dinții – mai zăbovim printre  aceste chipuri în...

738 vizualizări

Poezie

1.  o decapotabilă care se împarte la trei &  aerul te plesnește ca un bebeluș cu palma  lui umedă &  sunetul ca o muscă murind între rezistenţele luminate violet 2.  totul se simte mult mai acut  mult mai acum  firele...

733 vizualizări

îngropaţii sapă în lateral

Negre ca tălpile tale, vin să te prindă. Sunt în urma lor. Mă împing de la una la alta ca pe o cutie goală. Pielea ta. Vrem să știm pielea ta.   Amorţiţi într-un cerc. Valuri de benzină ne ating tălpile. Așteptăm și așteptarea ia forma unei...

843 vizualizări

Scrisoare de amor și-amenințare

Dacă nu‑mi răspunzi l’amor Mă distrug și mă omor! Îmi pun capul pe‑un izvor Să mi‑l taie scurt cu briciul O nimfetă ce‑are viciu Și‑o copaie‑n Care‑și laie Șoldurile cu motor;   Îmi dau drumul, în pădure, Pe...

1031 vizualizări

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral