Proză scurtă

Era negru ca dracul și avea ochii roșii În Chiuzbaia, la cinci kilometri de Baia Sprie, s-au născut Iosif Vissarionovici Bele și Vladimir Ilici Pașca. Era anul una mie nouă sute treizeci și unu. Cei doi au apărut în aceeași zi în locul numit Groape....

186 vizualizări
Supliment cultural

Târguiala de armăsar

Tata Bartolomeu Rostaș a pornit târguiala. — Am fost umil, Carol, exact așa, un umil. Lemnele pădurii de sus sunt rostiri, rostesc, rostirile unui lemn nu prea seamănă cu rostirile altuia. Rareori mai multe lemne înseamnă aceeași rostire. Tata Bartolomeu...

490 vizualizări

Agenția (fragment)

La etajul patru al blocului jaluzelele sunt trase, acolo nu intră niciodată lumina naturală și totul e creat astfel încât lumina artificială să dea rezultate orice s-ar întâmpla, la orice oră din zi și din noapte: veioze înalte, cu picioare cromate,...

1453 vizualizări
Supliment cultural

Recviem pentru un copil

Dragilor Lia și Costică Acosmei — Tania, îi spun noră-mii, care e asistentă medicală la un spital din Chișinău. Ia mai povestește o dată cum a fost cu copilul călcat de mașină. — Da’ v-am mai spus! se întoarce Tania de la oalele fierbând...

1359 vizualizări

Îngeri tociți

„Îngerii de ghips se fac cu praf de ghips, cu apă și cu multă dragoste”, spuse mătușa Agripina ștergând cu șorțul său albastru, pătat de sosuri și grăsime căpățâna cheală a unui înger făcut de soțul său, Anatol. Deși nu era mai...

861 vizualizări

În polobocul cu murături

Tachinarea înseamnă un fel de perioadă romantică a certei, dar despre romantism știm că nu e un produs de folosință îndelungată. Locuind gard în gard în Dorohoi, Toni Frost și Vasile Sandu s-au tachinat câțiva ani, după care au trecut la treburi...

2368 vizualizări

Vrum-vrum

Stau, ca de obicei, la masa din colțul restaurantului. Încă nu am comandat nimic. Încerc să mă conving că sunt în siguranță și încă tânără. Trebuie să-mi fac exercițiile de autoconvingere cel puțin săptămânal, altfel risc să mi...

1019 vizualizări

Max Jacob (Paradisul abstract)

Fiind soarele sub arbori, nu era pic de umbră. Fiind arborii desăvârșiţi, nu aveau frunze; iar animalele, fără cusur și ele, nu aveau păr, nici gheare. Acolo am văzut și‑am auzit. Văzut‑am inși a căror măreţie era candoarea însăși, ast­fel încât...

1032 vizualizări

Paul Fort (Broasca albastră)

I. Întrebare către bunul pădurar Vrem să știm, dom’ pădurar, după ce, la dumneavoastră, se cunoaște soiul rar de brotac cu piele‑albastră? După faptul că e verde celălalt? sau că se pierde printre nuferi, făcând ţuști!, fi’ndu‑i teamă...

957 vizualizări

Cronica unui fapt divers

Oh, București borfaș, plin de păduchi, milog, sictirit, lazaret, jartea penală. Otreapă, mojic, schilod, ești infecţia infecţiilor. Cadavru în descompunere, putoare, târg mizer la capătul Orientului. Întindere de praf, loc de nicăieri. Miros de varză murată,...

1172 vizualizări

Lăcrămioara de tablă

Tabla, e drept, îi plăcea. Avea și ferestre de tablă. Dar numai rândul de-afară, le trăgea dimineața cu un fel de vătrai, iar seara le închidea, puteai să le-auzi, pentru că și scârțâiau. Să nu pătrundă nimic, nici muscă, nici fulger, nici...

1092 vizualizări

Există nenumărate Americi

M-am întors în America în decembrie 1994. Mintea nu îmi mai era aburită de idealismul anilor romantici, căpătasem sânge de jurnalistă și asumasem condiţia de manager de presă. Lucram zilnic, 10-12 ore, inclusiv weekendurile, încordată, obsedată...

1498 vizualizări

Oriana

Ies pe holul întunecos. De ce nu pune nimeni niște becuri aici? Locul arată ca un tunel. Dinspre stânga, unde se afla biroul lui Anais, aud voci. A șefului și alta necunoscută. Pronunţia inconfundabilă și accentul specific unei părţi a etnicilor mai bronzaţi...

1033 vizualizări

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral