polis

Legea antilegionară

Legea 217/2015, ce reglementează statutul organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, denumită în presă „legea antilegionară”, a provocat dezbateri aprinse, care ne amintesc încă o dată de faptul că societatea românească, ce a probat cele două forme de totalitarism ale secolului XX, fascismul și comunismul, nu a beneficiat de o dezbatere serioasă cu privire la aceste fenomene politice. Cei care salută adoptarea legii arată faptul că aceasta este una binevenită, menită să pună capăt publicațiilor și discursurilor ce fac apologia mișcării legionare și a personalităților acesteia. De cealaltă parte se plasează cei care consideră că legea este una ce atacă istoria națională, ce face posibilă rescrierea istoriei României de către americani în interesul evreilor, o lege prin care comuniștii îi mai ucid o dată pe legionarii anticomuniști ș.a.m.d. În afară de cele două poziții ireconciliabile, există și abordări ce caută ieșirea din logica maniheistă, propunând raportarea critică față de textul legii. Deocamdată, în spațiul public domină acuzele reciproce și apare, în mod firesc, întrebarea dacă lumea nu va obosi în tot acest timp ratând – pentru a câta oară? – mult amânata discuție calmă și critică asupra celor două episoade totalitare din istoria noastră. În România, fasciștii și comuniștii au fost adversari de moarte și ambele tabere totalitare nu au avut o opoziție fermă din partea forțelor politice democratice. În 1927, în lucrarea Fascismul, Petre Andrei scria: „dictatura fascistă nu se deosebește în esența sa de dictatura bolșevică… Bolșevicii și fasciștii au creat monopolul puterii în favoarea partidului și a clasei lor, ei s-au impus cu forța, trecând peste lege, ceea ce constituie un fapt de o gravitate excepțională, căci au proclamat primatul forței asupra dreptului legal”. Din păcate, românii nu i-au luat în seamă avertismentul. Ne întrebăm dacă sunt ei astăzi pregătiți să ia în considerare cele spuse de savant, în condițiile în care se manifestă puternic discursuri nostalgice care încearcă relegitimarea celor două regimuri. Este posibilă în România ieșirea din capcana maniheismului specific conștiințelor totalitare și judecarea atrocităților celor două regimuri deopotrivă de criminale de pe pozițiile democratismului?

Eu nu cred în antisemitismul românilor

Ce anume este antisemitismul? Poate fi similar cu ura de clasă, aceea propovăduită ca un blestem de comuniști? Dacă există antisemitism în România, el este rodul unei culturi de nișă, dar în nici un caz un crez al majorității. La noi, în Evul Mediu,...

985 Vizualizări

Legea a demonstrat că problema există

Să nu uităm că vorbim despre o reglementare legală existentă încă din 2002 (Ordonanța de Urgență nr. 31), care doar a fost modificată prin Legea nr. 217/2015. De ce a fost nevoie de modificări? Pentru că Ordonanța nr. 31 nu a fost aplicată decât puțin. Și...

1137 Vizualizări

Grecia şi Europa

Subiectul cel mai discutat în ultima lună este cel al referendumului prin care grecii au spus „Nu” politicii de austeritate solicitate de marii lor creditori. Opiniile pe marginea evenimentelor sunt diverse. Dinspre stânga ideologică se susține că gestul grecilor este al unui popor demn și chiar eroic, care le dovedește tuturor că are curajul să se bată cu marii finanțatori, exemplu ce ar trebui urmat de toți cei care au luat bani cu împrumut, pentru a termina odată cu domnia băncilor și a marilor instituții financiare. Dinspre dreapta se susține că grecii dau dovadă de rea-credință, prin refuzul de a returna ceea ce au împrumutat spre a consuma și că oricum nu vor scăpa de austeritate. Dinspre ambele părți, atenția se îndreaptă spre perspectiva ca Grecia să iasă din zona euro, în pofida mesajelor pe care le emit guvernanții de la Atena. De aici se desprind mai multe întrebări. Ce va urma pentru Grecia? Ce va urma pentru Uniunea Europeană? Vor fi state care vor urma exemplul Greciei? Ce efecte va avea criza din Grecia pentru statele din proximitatea ei? Se va reconfigura situația geostrategică din zonă?

Europa, între capitulare și victorie

În doar o săptămână, Grecia a traversat drumul spre paradis respingând supliciul austerității și a căzut apoi în infern prin acceptarea unei terapii mai șocante decât toate. Va reveni în Europa? Și, dacă da, în care? Una capitulardă?...

755 Vizualizări

I-a lipsit Greciei un Boc?

La ora la care scriu aceste rânduri, reuniunea liderilor UE este blocată de tragedia greacă. Europa unită nu poate ajunge la o soluție pentru salvarea Atenei. După două încercări eșuate, liderii UE nu mai au practic încredere că, pompând bani în...

737 Vizualizări

Grecii nu cred în miturile lor

Grecii au inventat tragedia și efectul de catharsis, dar Paul Veyne spunea că elenii „au un fel propriu, numai al lor de a crede în mitologie sau, dimpotrivă, de a se arăta sceptici față de ea, iar acest fel al lor nu seamănă decât în aparență cu...

1065 Vizualizări

În loc de buzuki, manele populiste

„Nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère”… De aceea a fost poate mai greu pentru noi, românii, să înțelegem ce s-a întâmplat la reuniunea miniștrilor de Finanțe din zona euro...

1148 Vizualizări

Diplomație cu liste negre

Situația de la Est ține Europa în tensiune de ceva timp, existând tot felul de pași, și dintr-o parte, și din alta, spre (re)marcarea teritoriului. Fiecare dintre părți, și nu sunt doar două, face mișcările pe care le consideră justificate sub aspect strategic. S-a putut remarca o anumită abținere în a lua măsuri radicale din partea Occidentului, iar în cazul măsurilor luate ca reacție la mișcările Rusiei împotriva Ucrainei comunicarea a fost una ce a urmărit pacea, și nu războiul. În această atmosferă, a apărut o „listă neagră” care a contrazis declarațiile Moscovei care susțineau că este făcătoare de pace. Lista cu persona non grata cuprinde și cinci persoane din România, foști demnitari și oameni de afaceri. Difuzarea unor asemenea liste este un act ce nu se petrece prea des în spațiul european. În istoria diplomației, astfel de gesturi își au gravitatea lor. Ce s-a întâmplat atât de grav încât Moscova să recurgă la un astfel de gest? Ce demersuri au eșuat încât s-a ajuns la astfel de liste? Care este locul unor asemenea liste în actualul context geopolitic?

De la lista lui Dughin la cea a lui Putin

La sfârșitul anului trecut, în mass-media a fost lansată „lista lui Dughin”. Pentru a prinde bine la public, apariția ei a fost însoțită de o poveste care să o facă verosimilă: un hacker i-a spart contul ideologului „naționalismului bolșevic”...

1413 Vizualizări

O listă simbolică

Acțiunea Federației Ruse nu datează de acum, de când lista a fost dată publicității. Documentul în discuție a fost întocmit în urmă cu un an și mai bine, în aprilie 2014, ca reacție la o listă similară a Comisiei Europene ce viza interdicția...

1069 Vizualizări

Viitoarele alegeri locale

Cele mai importante partide politice și președintele Iohannis au căzut de acord ca, la viitoarele alegeri locale, primarii să fie aleși dintr-un singur tur de scrutin, iar președinții consiliilor județene să fie aleși indirect. Această înțelegere a stârnit...

919 Vizualizări

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral