Daniel Șandru

luni

25

august 2014

0

COMENTARII

„Ucenicii vrăjitori” de la Mihăileni

Scris de , Postat în Editorial

05

Lucrurile stau altfel decât în poemul lui Goethe, publicat în 1797. Mi-a fost dat să înțeleg asta în duminica de 10 a lui august, când, la Mihăileni, în bătătura casei ce i-a aparținut mamei lui George Enescu, i-am întâlnit. Ghemuită de povara timpului și de dezinteresul celor care ar fi trebuit să-i păstorească buna păstrare, casa părea cu mult mai mare având atâția oameni împrejurul ei, după cum avea să-mi spună, cu o undă de bucurie în glas, pianista Raluca Știrbăț, „sufletul” campaniei de salvare a acestui imobil pe care suntem obligați să-l reintroducem în circuitul cultural. Între toți oamenii aceia, veniți de prin toate părțile Moldovei, în cadrul unui eveniment organizat de Ordinul Arhitecților din România, i-am văzut și am putut să-i ascult pe cei pe care-i numesc „ucenicii vrăjitori” din Mihăileni. E vorba despre un arhitect, Lucian Rădulescu, și unsprezece studenți la Arhitectură, nouă de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București (Natașa Andrei, Mădălina-Elena Bălulescu, Alice Maria Dimofte, Elena Rucsandra Maior, Alexandru Miron, Andra Eliza Poenaru, Diana Stancu, Alexandru Țone, Vlad-Alexandru Voicu) și doi de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (Ionuț Dohotariu și Răzvan Stanciu), reuniți, sub bagheta fermecată a profesorului Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților București, spre a începe restaurarea casei. Practic, reînsuflețirea ei, o misiune ce multora le-a părut până acum lipsită de orice șansă.

Tocmai de aceea spun că, văzându-i și ascultând modul în care proiectează tot acest proces, pe care deja l-au demarat, mi-am dat seama că lucrurile stau altfel decât în poemul lui Goethe. Formula magică a acestor „ucenici vrăjitori” este entuziasmul, iar „poțiunea” alimentată de aceasta e darul optimismului. Oricine ar vizualiza situația dezastruoasă în care se află acum imobilul s-ar încărca de o stare sumbră. Nu și ei, „ucenicii vrăjitori” veniți acolo, la Mihăileni, cu gândul salvării, cu bucuria de a-și pune învățătura la lucru, cu asumarea unei șanse în care, până în prezent, au crezut foarte puțini oameni. Voluntarismul lor, entuziasmul și optimismul pe care le manifestă și pe care le-am putut regăsi din plin și în prezentarea proiectului de restaurare realizată de arhitectul Șerban Sturdza sunt, cred, elementele centrale ale unui pariu câștigător: acela că există nu doar un trecut, ci și un viitor al Casei lui Enescu din Mihăileni. În locul dezinteresului manifestat până acum de către autoritățile îndrituite să miște fie și un pai pentru salvarea acestei case, „ucenicii vrăjitori” au pus gândul ce pare să fie „motorul” propriei lor munci: „ne-a impresionat demersul proiectului și opțiunea etică de a interveni urgent pentru a salva ceva atât de prețios din patrimoniul cultural și arhitectural”. Un gând simplu și curat, domnind peste obstacolele birocratice mereu invocate de toți cei pentru care nu există o „opțiune etică”, înșirați de-a lungul timpului în care s-a desfășurat campania inițiată de Raluca Știrbăț și care astăzi, grație intervenției membrilor Ordinului Arhitecților, promite să fie o reușită.

Am convingerea că „ucenicii vrăjitori” vor duce la capăt ceea ce și-au propus, ghidați de hotărârea de neclintit a maestrului lor, cel care a evidențiat că, dincolo de simbolismul cultural al Casei lui Enescu, există și o valoare arhitecturală a acesteia. Iar când imobilul va renaște din cenușa apăsării vremurilor și a nepăsării oamenilor, „ucenicii vrăjitori” vor ști că, mizând pe „opțiunea etică”, au ales varianta câștigătoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *