Daniel Șandru

miercuri

25

iunie 2014

0

COMENTARII

O nouă vară fierbinte

Postat în Editorial

03(2)

De o previzibilitate matematică, alegerile europarlamentare din acest an au dat tonul pentru ceea ce va urma, constituindu se într un test al prezidenţialelor din toamnă. Urmează o nouă vară fierbinte, după cea din 2012, când confuzia creată de identificarea dintre „democraţie” și „voinţa majorităţii” a iscat tumultul din care am rămas cu exagerări de ambele părţi ale baricadei politice, dar și cu o serioasă erodare a funcţionalei și totuși neconsolidatei noastre structuri democratice. E foarte bine, însă, că, deși previzibile, mișcările de pe scena politică românească sunt marcate de fluiditate. Cei care au vorbit vreme de doi ani în numele „poporului”, sub umbrela USL, s au așezat pe noi aliniamente, odată cu trecerea liberalilor în opoziţie. Tocmai încheiatele europarlamentare au arătat că, pentru partidele românești intrate în cursa alegerilor, […]

duminică

25

mai 2014

0

COMENTARII

Conștiința totalitară ca „poveste”

Postat în Editorial

02(2)

Când trăiești în „poveste”, e greu să accepţi realitatea. Se întâmplă lucrul acesta, îmi spun, mai cu seamă dacă „povestea” urmărește să cuprindă alteritatea fără drept de apel, ca proiecţie a conștiinţei totalitare. În, probabil, cele mai cunoscute pa­gini din Fenomenologia spiritului, Hegel, el însuși putând fi suspectat de a fi fost o conștiinţă totalitară, scrie despre recu­noaș­tere. Aceasta rămâne, până astăzi, problema fundamentală a oricărei con­știinţe de acest tip. Analizând modul în care Hitler și a proiectat „povestea”, ca formă de luptă cu alteritatea, până ce aceasta, în insanitatea sa, a cuprins întreaga societate germană a primei părţi a veacului trecut, Theodor Adorno și colegii săi au reușit să explice, din perspectivă psiho sociologică, de ce și cum anume Mein Kampf a ajuns să fie asumată axiologic, comportamental și […]

vineri

25

aprilie 2014

0

COMENTARII

Pluralitatea argumentelor şi spiritul Timpului

Postat în Editorial

01

Într‑o ediţie de acum câţiva ani a revistei Timpul creionam un „inventar” al metehnelor spaţiului public din România contemporană, la configurarea căruia intelectualii contribuie în mod definitoriu. Observam atunci că s‑a instituit (nu neapărat în sensul unei proiecţii conștiente) un veritabil „canon al fundamentalismului”, având, ca oricare altul, un caracter sentenţios, mai cu seamă atunci când în joc sunt opţiunile ideologice, înţelese în sens larg ori în sens particularizabil politic. Identificam cu acel prilej următoarele „direcţii” ale acestui canon: maniheism în locul argumentelor; asumarea infailibilităţii doctrinare; poziţionarea extremă în raport cu adversarii; personalizarea politicii; „rescrierea” sau eludarea realităţii în caz de disonanţă cognitivă; proiecţia imaginară a unei „cortine ideologice”; clamarea supremaţiei morale; diluarea electorală a democraţiei; apelul „came­leonic” la argumentul pragmatismului; recursul la monolog. Constat că, între timp, lucrurile sunt departe […]

Pagina 3 din 3123