Emanuel Copilaș

Monthly Archive: aprilie 2016

sâmbătă

16

aprilie 2016

1

COMENTARII

De la antichitate la modernitate. O lectură paulină

Postat în Actualitate

teologia-politica-a-lui-pavel_1_fullsize

Jacob Taubes, Teologia politică a lui Pavel, traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2011 Prelegerile ținute de către Jacob Taubes în 1987 despre teologia politică a sfântului Pavel au o forță aparte, reprezentând, într-un fel, testamentul intelectual al unui om aflat pe patul de moarte. Stilul plastic, punctat de numeroase anecdote, inserții percutante și un umor vibrant, captivează prin profunzimea paralelor trasate și a implicațiilor filosofico-politice uneori enunțate explicit, alteori doar sugerate. Teolog cu simpatii de stânga explicite, Taubes nu ezită să adopte un ton confesiv și să mrturisească auditoriului influența pe care au avut-o asupra formării sale intelectuale scrierile lui Carl Schmitt. Teologia politică schmittiană, perfect condensată în celebra expresie „suveran este acela care decide asupra stării de excepție”, suveranul secular al prezentului păstrând, prin acest gest deus […]

duminică

10

aprilie 2016

0

COMENTARII

Militantism creștin și nu numai: sfântul Pavel și radicalitatea evenimențială a universalului

Postat în Actualitate

coperta_Badiou

Alain Badiou, Sfântul Pavel. Întemeierea universalismului, traducere de Andreea Lazăr, Cluj-Napoca, Editura Tact, 2008 O cărticică modestă ca dimensiuni, dar de o forță și coerență argumentativă impresionante, Sfântul Pavel. Întemeierea universalismului reprezintă o aplicare a teoriei lui Alain Badiou despre relația dintre adevăr, subiect și ființă, expusă în Being and Event (1988), o lucrare încă netradusă în limba română. Succint, Badiou consideră că normativitățile nu rezultă din situații în sine și din multiplicitățile care le circumscriu, ci sunt pur și simplu impuse. O astfel de impunere, fie că ia forma unui militantism entuziast, creator de aderenți, fie că este de la bun început preponderent coercitivă, se autoimpune ca adevăr. Întotdeauna, consideră Badiou, adevărul intră în lume ca o ruptură, ca o abstragere fermă din (sub)totalitatea în care emerge, întorcându-se apoi […]