Emanuel Copilaș

luni

19

decembrie 2016

0

COMENTARII

Ultimul șoc cultural. Confesiunile unui antropolog îndrăgostit

Scris de , Postat în Actualitate

autoportretul-adolescentului-imbatranind-scurt-roman-sociografic

Claude Karnoouh, Autoportretul adolescentului îmbătrânind, traducere de Alex. Vlad, Iași, Adenium, 2015

Pentru cineva familiarizat cu scrierile antropologului francez Claude Karnoouh, acest roman poate părea la prima vedere insolit. Un personaj intelectual exotic, ușor extravagant, de o luciditate caustică și deranjantă, care înaintează întotdeauna până la consecințele ultime ale argumentației sale, respectiv a argumentației interlocutorului, Karnoouh este recognoscibil în mediul cultural românesc prin intermediul textelor și a dialogurilor sale polemice, bazate pe o critică structurală de inspirație heideggeriană la adresa Occidentului, acest tehno-capital care răpește sistematic posibilitatea coagulării unui Dasein autentic și care încă fascinează elitele și societățile est-europene, în ciuda recentei crize economice. În special pe intelectuali. „Nu înțeleseseră că regimul comunist, prin cultul său naiv și criminal pentru progresul tehnic, cu res-pectul pentru buna cuviință mic burgheză, pentru valorile patriotarde îi protejase de nihilismul occidental. Subjugați de propaganda comunistă, nu văzuseră nimic, nu înțeleseseră nimic din mutațiile petrecute în Occident de patruzeci de ani; pentru ei, postmodernismul, triumful tehnologiei, nu era decât un moft suplimentar de agățat în rastelul gân¬dirii gata confecționate de import, cu care își hrăneau visele moraliste, fără a sesiza că banii și obiectele deveniseră mo¬dul de viață al tuturor și singurul destin oferit omului con¬temporan. Cu atât mai rău. Ceaușescu fusese asasinat legal, dar nu democrația politică și socială îl înlocuise. Cultului personalității unui personaj, ajuns cu trecerea anilor din ce în ce mai grotesc, i se substituiseră gesticulațiile dezordo-nate ale politicienilor și intelectualilor sau mai curând ale pretinșilor intelectuali neputincioși și ridicoli sau imagi¬nile personajelor din foiletoanele americane” (p. 69). Chiar dacă acțiunea romanului se petrece la începutul anilor 1990, concluziile sintetizate în paragraful mai sus citat rămân cât se poate de actuale.

Subiectul acestei cărți de dimensiuni reduse îl reprezintă intensa și nefericita poveste de dragoste dintre un bărbat trecut de cincizeci de ani, intelectual cosmopolit lipsit de experința privațiunilor materiale și, așa cum se autocaracterizează la un moment dat, „ burghez răsfățat”, mare amator de artă, cărți vechi, „obsedat” de propria operă și foarte sensibil la farmecele sexului frumos – și o tânără funcționară de douăzeci și cinci de ani, formată într-o lume radical diferită. În timp ce autorul este pe punctul de a renunța la tumultuoasa sa viață amoroasă și de a divorța de a treia nevastă pentru a se putea însura cu această nouă și savuroasă amantă, intrigat de aptitudinea ei de a îl captiva tocmai pe el, seducătorul cu o experiență mai lungă decât întreaga ei viață, ea îl percepe strict ca pe o oportunitate uriașă de a avansa social și profesional într-un mediu în care austeritatea, duplicitatea și o lipsă de scrupule aproape totală reprezentaseră și continuau să reprezinte norma. În timp ce el o iubea pentru tinerețea și voluptatea ei, căutând, egoist, să tempereze inevitabila bătrânețe, ea era contrariată de inflexibilitatea sa, de umorul său caustic, de criticile unui Ocident pe care îl idolatriza, neînțelegându-l în toată goliciunea sa ideologică. Nici nu avea cum, am putea adăuga, la vârsta și la experiența ei. Seducția unei vieți mai bune, lipsită de grijile și nedreptățile cotidiene cu care se confruntase permanent înainte de 1989, și care se încăpățânau să persiste, îi modelaseră inevitabil caracterul, așteptările și comportamentul. „În ciuda abundenței produselor, per¬cepeai o nespusă sărăcie. Prețurile erau exorbitante față de salarii și nevoiașii îi strigau pe trecători pentru a le smulge câțiva lei, propunându le nimicuri, o bucată de tub de plas¬tic, ace de siguranță, un satâr de carne știrbit, trei piulițe, cinci șuruburi ruginite… Fu cuprins de o imensă compasiune pentru acești oameni, care crezuseră, odată alungați comuniștii, că vor face saltul în abundență și care descoperiseră de a lungul zilelor o sărăcie fără limite. Încă o dată, el se surprinse zâmbind în fața ironiei tragice a istoriei, în timp ce cumpăra un kilogram de banane, marfă aleasă, veritabilă delicatesă pe care majoritatea oamenilor o cumpărau cu bucata. Asta îi aminti de bucuria copilăriei lui din Pirinei, în timpul războiului, când aștepta cu nerăbdare portocala cadou. Își completă cumpărăturile cu câteva sticle de bere de import. Totul îl costa puțin și de fiecare dată îi era rușine, simțea o sporire a relei conștiințe când cheltuia fără să socotească, în timp ce colegii săi făceau pe dracu n patru pentru a o scoate la capăt, calculându și cu zgârcenie con¬sumul. Toate astea erau banale, dar aici el resimțea nedrep¬tatea zi de zi” (pp. 66-67).

Genul acesta de inserții sociologice care jalonează firul epic al romanului reliefează contururile unei lumi bulversate, în curs de schimbare radicală și în același timp calibrată după modelul politic anterior: tehnicile de supraviețuire din trecut se dovedeau extrem de utile într-un prezent în care opresiunea și austeritatea nu dispăruseră, doar se mutaseră pe niște coordonate mai abstracte, imposibil de localizat cu certitudine. Această difuziune impersonală a noii puteri, care radia dinspre exterior înspre interior și care oferea iluzia micilor libertăți atât de mult dorite, eliminând în același timp posibilitățile unei alternative colective reale, era mai suportabilă decât vechea putere, ridicol încarnată în persoana unui lider autoritar și decrepit, care refuzase accesul societății atât la libertățile individuale cât și, parțial, la cele sociale.

Ținând cont de acest context, insuficienta empatie a autorului față de principala protagonistă a romanului are un ușor și în același timp surprinzător, pentru un gânditor critic și autocritic – iz orientalist. O iubire de jumătate de an, care s-ar fi putut transforma, conform antropologului francez, în mult mai mult, este retezată în fașă datorită incapacității unei femei tinere și rapace de a îl înțelege cu adevărat pe intelectualul experimentat, care se grăbea să-i ofere niște adevăruri profunde pentru a o proteja de viitoare decepții, ținând însă prea puțin cont de faptul că ea nu dispunea și nu avea cum să interiorizeze într-un timp atât de scurt complexa și contradictoria ontologie în care autorul încerca să o imerseze pentru a deveni cu adevărat a lui, sau cel puțin de-a lui. Exact ceea ce-i transmite și o amică: „Dragul meu… cum vrei ca ea să te înțeleagă? Pentru ea, probabil că ai fost imediat un me¬teorit, un marțian, mai știu eu ce… N ai nimic dintr un diplomat, nimic dintr un profesor și încă și mai puțin dintr un om de acțiune. Îți plimbi nonșalanța acerbă și de¬cadentă fără să respecți nicio valoare consacrată… îți afișezi fără reținere disprețul pentru ceea ce numești „putregaiul mic burghez”. În sfârșit… știi bine de unde vine ea… tu care pretinzi a cunoaște țara… De ce să te mire atunci ezitările ei și ruptura? Ai speriat o, asta i tot. Nu i ofereai o viață nouă… ci… dacă pot spune așa… o revoluție culturală” (p. 91). Tocmai din acest motiv, caracterizările finale ale fostei iubite drept o „Bovary a Carpaților”, având în față un „destin” „dramatic” și fiind, per ansamblu, demnă de compătimit, afișează o nedisimulată atitudine resentimentară, amintind de personajul Hyperion al poemului eminescian Luceafărul. Și totuși, nu putem pretinde nimănui luciditate și detașare în dragoste, chiar dacă toți suntem, sau cel puțin am fost, măcar odată, atât de buni comentatori și moraliști în ceea ce privește viețile altora, mai puțin ale noastre, așa cum afirma celebrul prozator rus Nikolai Gogol. Putem pretinde în schimb, de la un intelectual de calibru, un roman de calitate. Iar din acest punct de vedere, așteptările sunt pe măsură.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *