George Bondor

duminică

20

martie 2016

1

COMENTARII

Despre fericire și alți demoni

Scris de , Postat în Actualitate

in-cautarea-fericirii_1_fullsize

În lucrarea În căutarea fericirii, Betrand Russell ne convinge că nefericirea se află pretutindeni, fiind mult mai răspândită decât fericirea. Fericirea și nefericirea nu sunt idealuri intangibile, iar viața e plină de micile nefericiri cotidiene. Nefericirea, arată filosoful, apare din cauza viziunilor noastre greșite despre lume și a deprinderilor de viață eronate. Rețeta privată a lui Russell, pe jumătate stoică, pare simplă la prima vedere. În primul rând, dacă descoperim care sunt lucrurile pe care le dorim cel mai mult, trebuie să reușim treptat să nu le mai dorim pe cele inaccesibile. Apoi, nefericirea poate fi combătută orientându-ne tot mai mult atenția spre obiectele exterioare, în detrimentul preocupării față de sine. Desigur că și lucrurile exterioare pot provoca suferință, doar că ele nu distrug calitatea vieții, așa cum o fac suferințele izvorâte din dezgustul de sine.

După Russell, preocuparea excesivă de sine cunoaște mai multe forme și se întruchipează în câteva tipuri de om. Mai întâi, este omul cuprins de sentimentul păcatului, având întotdeauna remușcări și ajungând la dezgustul de sine. Apoi, avem narcisistul, cel care se admiră necontenit pe sine și dorește, plin de orgoliu, să fie admirat fără încetare. În sfârșit, megalomanul este cel care se vrea mai puternic decât toți ceilalți, visul său de mărire luând proporții cosmice. Multe dintre nefericirile noastre au drept cauză modul de gândire modern, pe care ni l-am însușit fără să vrem. Orientarea excesivă către reușită, în detrimentul acțiunilor care conduc la aceasta, ne provoacă deziluzii atunci când observăm că scopul rămâne îndepărtat. Mai mult, trecem cu prea mare ușurință de la un scop la altul, transformându-ne viața într-o cursă de viteză, în care nu ai timp să te bucuri de câștigarea unei etape și te trezești deja angrenat în alta. Iată și cuvintele lui Russell: „Rădăcina răului de care vorbim stă în miza prea mare pusă pe succesul competițional ca principală sursă a fericirii. Nu neg că sentimentul reușitei sporește bucuria de a trăi. Ceea ce susțin este că succesul nu poate fi decât unul din ingredientele fericirii și că este prea scump plătit dacă pentru obținerea lui au fost sacrificate toate celelalte ingrediente”. După Russell, acest mod de gândire își are sursa în filosofia specifică mediului de afaceri. În viața modernă punem prea mult accent pe competiție, în vreme ce plăcerile calme au fost abandonate. Viața însăși este acum concepută ca o luptă, ca o întrecere în care învingătorul ia totul. Puterea devine acum un scop în sine. Împotriva acestui mod de viață modern există un singur antidot: „a recunoaște rolul ce revine bucuriei calme și sănătoase în cadrul unui ideal de viață echilibrat”.

Pentru a nu mai fi excesiv preocupați de noi înșine, este suficient să ne descoperim interese autentice legate de lucrurile exterioare, crede Russell: „Prin astfel de preocupări un om ajunge să se simtă parte componentă a fluxului vieții, și nu o rigidă entitate separată aidoma unei bile de biliard, care nu poate avea cu alte asemenea entități decât relații de colizune… Omul fericit este acela a cărui personalitate nu este nici divizată lăuntric, nici pornită împotriva lumii. Un astfel de om se simte cetățean al universului, se delectează cu spectacolul oferit de acesta și cu bucuriile pe care i le pune la îndemână”.

Rețeta de fericire a lui Russell nu e ferită de primejdii. Una dintre ele cred că este cea de a ne concentra atât de mult asupra unor lucruri exterioare, încât putem uita să ne punem întrebările decisive despre noi înșine. Ceea ce nu e de dorit.

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *