Leonard Relea

luni

23

ianuarie 2017

0

COMENTARII

Un vot! And the winner is…

Scris de , Postat în Exclusiv

sondaj blog timpul leonard relea
Sâmbătă, 21 ianuarie 2017

La sfârșitul lunii decembrie v-am provocat la un sondaj.

V-am rugat să votați pentru câteva dintre textele mele de anul trecut, postate pe acest blog.

Pe data de 15 ianuarie s-a încheiat perioada de vot și, așa cum am promis, vă dezvălui rezultatele pe care deja le-ați văzut din fotografie (oricum nu erau secrete 🙂 ).
Vă invit să ne reamintim titlurile și voi relua câte un scurt fragment din fiecare.

 

Castanii adolescenței noastre

”Era un drum pe care părea că-l face în trecut. Parcă se întorcea cu 20 de ani în urmă. Nu știa dacă se întorcea el sau sufletul său. Sau mai curând poate că sufletul îl luase pe el la o plimbare în trecut.

Poarta școlii era aceeași. Doar vopseaua era mai nouă. Și lanțul părea același. Doar lacătul de pe el era altul. A împins-o ușor nervos încercând să-și lase acolo tremurul.

În urmă cu 20 de ani închisese această poartă cu o mână de adolescent de 18 ani. Se întorcea acum și o deschidea cu mâna unui bărbat de 40. Ieșise pe această poartă un adolescent furios pe viață și se întorcea un bărbat speriat. Speriat de întâlnirea cu adolescența lui.”

 

Femei pe care le-am iubit

”De unde să știu că în dragoste nu ai nici de câștigat, nici de pierdut. Dragostea o trăiești sau o ratezi. Totul depinde de tine, pentru că nimeni nu-ți datorează nimic. (…)

Mi-am dat seama, mult mai târziu, că nu poți să intri în visurile unei femei doar pentru simplu fapt că ea îți umple visurile tale. Ori visurile Gazelei erau mari … atât de mari încât eu eram prea mic pentru ele. ”

 

Doar dragostea și ura ne fac egali

”Prima seară de toamnă. Am ieșit să mă plimb. 9.30 . Când ajung în Sărărie (una dintre cele mai vechi și lungi străzi din Iași) doi tineri se certau. Cred că aveau cam 17 ani. El în picioare. Ea stătea pe o porțiune de beton a unui gard. El acuza. Ea se justifica.

După jumătate de oră, la întoarcere, cei doi erau tot acolo. Ea în picioare. El așezat pe bucata de beton. Ea acuza. El se justifica.

E clar că dacă au stat jumătate de oră să se certe, au totuși ceva să-și spună. Până la urmă nu-i ținea nimeni legați acolo.

Copiii aceștia au pierdut jumătate de oră din viață căutând ”numitorul comun”. Doar că îl căutau acolo unde nu trebuie.

Suntem atât de diferiți unii de alții. Doar dragostea și ura ne fac egali.

 

Moartea nu are pagină de facebook

”Pentru a susține lupta împotriva cancerului de sân, zilele trecute pe facebook s-a lansat trăsnaia: ”Acceptă provocarea! Postează la profil o poză alb-negru cu tine”. Și e atâta seriozitate când se postează o poză alb-negru, de parcă ar fi antidotul împotriva tumorei.

De acolo de sus, dintre îngeri, dragă F., iartă-i că nu știu ce fac. Tu ai avut parte de prieteni reali, nu virtuali, chiar dacă unii te-au cunoscut doar de pe blogul tău cu două postări.  

Atunci când cancerul te macină, speranța e în mâna prietenilor nu în pozele lor.

Există un spital în Copou unde nimeni nu-și face selfie ca să susțină lupta împotriva cancerului la femei. Acolo fiecare se luptă zilnic cu moartea. Dar moartea nu are pagină de Facebook. Nu știe de aceasta curajoasă campanie.”

 

Lazăr Șăineanu, evreul care a ”zidit” dicționarul limbii române

”Faptul că era evreu născut în România a fost o neșansă pentru Lazăr Șăineanu, pentru că legile vremii și opțiunile antisemite ale intectualității românești l-au umilit și l-au strivit, obligându-l să părăsească țara și să se stabilească la Paris unde, ca cercetător al argoului limbii franceze, va elabora lucrări care sunt de referință și astăzi.

Neșansa lui Lazăr Șăineanu a pornit de la faptul că obținerea cetățeniei române trebuia votată de cele două camere parlamentare.”

 

Un gând și o zi de decembrie

”…nimeni nu poate lăuda zborul unui fluture. Poți să-l privești, să te minunezi, să visezi și să-ți dorești să nu se oprească. Zborul înseamnă viață, înseamnă armonie, echilibru, emoție și dorință. Cum să-ți dorești să se oprească zborul? Aripile care nu zboară au doar valoare de insectar.”

 

Brândușe – 11 fire într-o bucată de suflet

”E un episod de viață. Un episod mărunt. Dar această femeie mi-a dat mai mult decât am plătit. Și nu mă refer la faptul că mi-a dat 11 fire de brândușe în loc de 7. Nuuuu!!! Mi-a dat o lecție despre ceea ce înseamnă micile bucurii în viață.
Bucuria de a dărui chiar și atunci când nu ai nimic special de dat. Până la urmă, nu contează darul ci contează cum știi să dăruiești.
Contează cum știi să-ți pui și sufletul alături de ceea ce dăruiești.”

Doamnelor și domnilor!!!!!!!!!!!

And the winner is…!!!!!!! Cam atâta pentru astăzi.

Vă mulțumesc pentru vot!

Vă mulțumesc pentru că citiți!

Vă mulțumesc pentru încurajări!

Citiți și Cafeneaua noastră, până la următorul viscol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *