Leonard Relea

duminică

5

februarie 2017

0

COMENTARII

Acesta e poporul pe care și l-a dorit Țuțea

Scris de , Postat în Actualitate, Opinii

copil-la-protest

Duminică, 5 februarie 2017

M-am întrebat în ultimii ani pentru ce am ieșit în stradă în decembrie 89? În ultimele zile ale acelui an, până la Revelion, am dat pe acasă doar ca să-mi schimb cămașa. Am făcut de toate. În timp ce oportuniștii vremii, eșalonul doi al PCR, își aranjau viitorul, eu am stat o zi întreagă la Fundație controlând mașinile. Nu râdeți, era o atmosferă aproape de război, nu ca acuma. Am stat nopți întregi de pază la Radio Iași, la căminele cu studenți străini din Codrescu, la căminele din Tudor Vladimirescu, la Casa Studenților, am împărțit Opinia Studențească în Piața Unirii. Nu o vindeam, o împărțeam. Sute de exemplare se distribuiau în câteva minute. Îmi erau smulse din mână. Doar atunci s-a simțit libertatea presei.

Și mă gândeam cu amar, după cum spuneam, că ieșirea în stradă din 89 a fost doar pentru a aduce la putere niște indivizi mânjiți cu diverse culori. Acuma, încercând să privesc din alt unghi, cred că acesta a fost doar un efect secundar.

În aceste zile am înțeles că în 89 am ieșit în stradă că să putem să ne creștem copiii în alt spirit. Poate că nu știam exact cum trebuie să o facem, dar măcar am avut șansa să încercăm.

Am ieșit atunci în stradă pentru acești tineri, copiii noștri, care astăzi arată că pot fi forța care să arunce la latrina istoriei gunoaiele postcomuniste, împânzite pe toată tabla politică, pe care le purtăm cu noi ca pe râie.

E un proces de durată, dar nu poți construi o societate liberă cu oameni obișnuiți să stea cu capul plecat.

Era timpul să se simtă schimbul de generații.

Brucan poate să fie liniștit. Profeția s-a împlinit. Un pic mai târziu, dar s-a împlinit.

Spuneam zilele trecute, după momentul 31 ianuarie, parafrazând pe Petre Țuțea, că am ieșit în stradă în 89 pentru un popor de idioți. Așa cum și el spunea cu amărăciune: ”Am suferit 13 ani în temniță pentru un popor de idioți!”.

Nu regret ce am spus și nici nu o ofer scuze. Sunt mulți care au simțit la fel.

Acuma am avut șansa să simt că acesta e poporul meu, acesta e poporul pentru care am ieșit în stradă în 89.

Poporul meu a rămas în stradă, doar că a fost un pic ocupat să-și crească copiii.
Dacă Petre Țuțea ar mai trăi, ar fi mândru, acuma, pentru că ar înțelege pentru ce popor a făcut 13 ani de temniță.

Acesta e poporul pe care și l-a dorit Țuțea.

 

 

(Later Edit)

Le-am spus astăzi câtorva tineri de la miting, care îmi puteau fi copii: ”Acum 27 de ani eram în stradă la revoluție. Astăzi e a doua revoluție la care particip. O revoluție de catifea. Aș vrea să nu fie nevoie să ne revedem peste alți 30 de ani, din nou, în stradă. E datoria voastră să faceți ceva. Eu nu voi mai fi atunci!”

Citiți și Despre oameni și oameni

 

PS: Ca să ne-nțelegem, acest text are legătură cu toată clasa politică. De la cei cocoțați în funcții de demnitari, până la trepădușii de serviciu. În acest moment PSD este în vizorul tuturor. Nu bag toți oamenii din PSD în aceeași oală. Cunosc oameni onești acolo. Din păcate, vocea lor este sufocată de uscăturile care se văd.

 

PPS: Voiam să vă spun, astăzi, câteva cuvinte despre o carte a unui prieten. Dar nu mă lasă ăștia dom’le. Nu mă lasă!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *