Leonard Relea

joi

11

octombrie 2018

0

COMENTARII

Adrian Christescu ne deschide ușa la Hotelul amintirilor

Scris de , Postat în Actualitate, Carte

hotelul amintirilor de adrian christescu
Joi, 11 octombrie 2018

Lansare de carte la Cărturești, în Palas. Adrian Christescu este la al treilea volum scos la Editura Adenium din Iași. Acum doi ani a fost romanul ”Destinul lupului singuratic” iar în 2017 a fost publicată piesa de teatru ”Dragoste şi spaţiu locativ”.

Voi începe prin a cita câteva rânduri din volumul Hotelul amintirilor, din prefața semnată chiar de autor. Sunt 3 – 4 propoziții ce exprimă foarte clar motivul pentru care s-a născut această carte.

”De-a lungul vieții, amintirile vin și pleacă în măsura în care suntem dispuși să le găzduim. Pe cele neplăcute le gonim din mers chiar dacă trăim cu spaima că ne vor vizita din nou. Cele dragi însă, le păstrăm cu noi. Devenim un hotel al amintirilor noastre dragi”. (pg. 7)

De altfel, tot autorul ne întreabă dacă știm cum poate o amintire personală să devină poveste sau o poveste să devină o amintire. Iar prin acest volum ne dezvăluie și răspunsul

Adrian Christescu reușește în cele aproape 250 de pagini ale cărții să ne ofere un periplu narativ prin ultima sută de ani, începând din 1918 până în 2014. Sunt amintiri care aparțin universului său exterior dar și amintiri din universul interior.

Nu cred că e o întâmplare plasarea la început a povestirii ”O amintire bizară” a cărei acțiune se petrece pe tărâmul grecesc. Ceea ce pare o simplă excursie a unui grup de prieteni, se transformă treptat într-o șaradă a trăirilor autorului. Există acolo un mister care îl pune pe cititor să se întrebe dacă nu cumva naratorul este victima unei iluzii.
Dar, peste toate acestea, povestea nu face decât să-l convingă pe cititor că există o rațiune înaltă pentru care aceasta carte a apărut.
Și am să citez din nou:

”Viitorul se află în trecut și poate fi descifrat doar de cei care nu uită, dar aceștia nu sunt mulți” (pg 30)

Astfel, din trecut, Adrian Christescu ne aduce patru proze, întâmplări adevărate povestite de alții sau documentate de autor. Cea mai dramatică este  ”Cu moartea pre moarte călcând” , povestea asasinării  istoricului Vasile Christescu de către oamenii din aparatul opresiv al statului. Este o poveste documentată în arhive, păstrându-se numele reale ale celor implicați. Nu este o coincidență de nume, ci este vorba chiar despre fratele bunicului autorului.

Nu este uitat nici anul 1918 cu pregătirea din culise a unirii Basarabiei cu România, în povestirea ”Hotel de Londra”, aducând împreună personalități ale vremii implicate în crearea momentului istoric: Constantin Stere, Al. Marghiloman, I. C. Inculeț, gral. Ernest Broșteanu, gral. Constantin Prezan și alții.

Acțiunea povestirii ”33 de bilete”  se petrece în Iași, în ajunul Crăciunului din 1942, și are o construcție specială, pe două paliere: ”cum ar fi fost dacă…” și ”cum s-a întâmplat”. E genul de poveste la care cu un ochi plângi și cu celălalt privești cu mânie.

Nu pot trece mai departe fără a evidenția o satiră despre un mic amor păcătos care se desfășoară în Iași, în perioada interbelică, personajul principal fiind un actor vedetă și mult prea tânăra sa soție. ”Ceea ce vezi tu nu este adevărat” este genul de poveste în care cititorului îi este lăsată plăcerea de a descoperi caracterul personajelor prin dialog.

Ce mai putem descoperi în Hotelul amintirilor?

O poveste de o sensibilitate aparte este cea intitulată ”Mă cheamă Toby”. O proză scurtă construită pe două paliere: amitirirle unui cățel despre viața în familie și apoi, ca într-un univers paralel, amintirile stăpânului.

Povestirile ”Trofeul”, ”O zi de armată, o seară de Crăciun”, ”Torțe în întuneric” și ”Tranzacție la ușa frigiderului” ne aduc în zona ultimilor 30 – 40 de ani și sunt convins că le veți citi cu o anume curiozitate pentru a a încerca să vedeți ce este dincolo de cuvinte.

Cred că a încerca să recunoaștem cine stă în spatele personajelor din amitirile lui Adrian Christescu poate fi un exercițiu de imaginație pentru cititor, care astfel s-ar putea simți chiar parte din poveste.

Citind Hotelul amintirilor se observă ușor că Adrian Christescu ne deschide nu doar ușa amintirilor din universul real și apropiat, ci ne introduce subtil și în zona universului afectiv.

Practic fiecare avem amintiri de care suntem legați fizic și amintiri de care suntem legați emoțional. Acestea din urmă fac parte din trăirile interioare datorate poveștilor, lecturilor, artelor vizuale și muzicii.

La un moment dat, cu o subtilitate rară trasează o definire, nu o definiție, a omului care scrie:

”Să-i faci pe cititori tovarăși de drum prin slova ta, să-și închipuie că faptele le-au descoperit o dată cu tine . De abia atunci o să le fii drumeț în memorie.” (pg 171)

Adrian Christescu reușește cu abilitate să fie un astfel de drumeț, prin memoria sa, cu acest volum.

Am avut șansa ca în urmă cu doi ani să citesc romanul ”Destinul lupului singuratic”, apărut tot la Editura Adenium, și pot să afirm că în volumul de față, Hotelul amintirilor, se simte un alt nivel de rafinare al frazei, ceea ce arată că scriitorul Adrian Christescu ”crește” de la un volum la altul și sunt convins că mai are mult de scris. Aș îndrăzni să spun că până acuma și-a făcut mai degrabă încălzirea.

Doresc să închei cu o frază din același volum:

”Lucrurile vin și pleacă după cum le vine sorocul iar la sfârșit rămâne doar povestea învingătorului”. (pg. 164)

Iar învingătorul din unei seri de octombrie, la Librăria Cărturești din Palas, a fost scriitorul Adrian Christescu.

*****

Cine este Adrian Christescu?

Cititorii îl consideră un scriitor cu o forță narativă de excepție. Partenerii de afaceri îl consideră un partener onest. Practic, Adrian Christescu le îmbină pe ambele printr-o rețetă de invidiat.

Adrian Christescu s‑a născut în 1968 în Târgu Mureș. A absolvit Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (1986), a urmat cursurile Facultății de Hidrotehnică din Iași (1988‑1993) și pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității „Mihail Kogălniceanu” (2004‑2008).  Volumul său Trofeul (povestiri, 2011) a primit premiul pentru debut în proză la Salonul Internațional de Carte din Iași.

Citiți și Cartierul Sulamitei, un roman din sertarul anilor 50

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *