Leonard Relea

luni

14

august 2017

0

COMENTARII

Amintiri triste din presă

Scris de , Postat în Gânduri

presă-press
Luni, 14 august 2017

Câteva amintiri triste din presă. Când aducem vorba de amintiri preferăm să ne amintim lucrurile frumoase sau măcar amuzante. Există și amintiri frumoase ori amuzante despre viața de ziarist. Dar, există și amintiri triste. E adevărat că și tristețile pot fi mai mari sau mai mici. Cele de mai jos sunt mai mici. 🙂

*****

Un tânăr aplică pentru un post de CORECTOR la un ziar.
Atașează cv-ul la mail și ca motivare scrie:

”Bună ziua am citit pe site-ul www….. că vă extinde-ți echipa și v-am trimis un e-mail cu Cv-ul meu să îl analiza-ți și dacă sunt conform cerințelor dumneavoastră să mă chema-ți la un eventual interviu sau să îmi da-ți un eventual răspuns.”

Ce răspuns ar merita acest tânăr?

*****

Nu e prima experiență de genul acesta. În urmă cu ceva ani, pe un tânăr, proaspăt absolvent al unei facultăți de jurnalism, care nu știe să scrie o știre, încercam să-l învăț abc-ul meseriei. Printre altele, i-am arătat colecția de cărți despre presă pe care le am și a decia că îl interesează una dintre ele. I-am făcut o copie..
După o săptămână l-am întreb dacă a citit ceva. Mi-a spus că n-a avut timp.

Am zâmbit… mă rog… presupun că se poate întâmpla…
După două săptămâni l-am întrebat, iarăși, dacă a citit ceva. Chiar credeam că îmi va spune că a citit măcar 10 pagini… Sunt naiv, recunosc…
Mi-a spus că n-a apucat să citească deoarece era mereu obosit pentru că vecinii de la apartamentul de deasupra aveau un copil mic ce plângea tot timpul… Măcar de-ar ști să mintă frumos.
Mda… Mă mir, deseori, ce mai caut eu într-o lume în care mulți le știu deja pe toate?
Recitesc, pentru a treia sau a patra oară, volumele “Vinovații nu știu nimic” (Editura Albatros 1981) și ”Recurs la morală” (Editura Albatros 1984), de Nicolae Cristache, pe care le consider adevărate manuale despre cum se face o anchetă jurnalistică de calitate.
Două volume care arată că poate niciodată nu o să putem să descoperim adevărul absolut, pentru că nu există, dar avem obligația morală să căutăm să tindem cât mai mult spre adevăr…

*****

Oare cine o fi inventat expresia devenită clișeu în presa romanească: „cu surle și trâmbițe”?
Și nimeni nu realizează că de fapt e vorba de „surle și tobe” ….
Greu tare cu trâmbițele din presa românească…

Sursa foto: pixabay.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *