Leonard Relea

luni

18

iulie 2016

0

COMENTARII

Ana Pop Sîrbu, de la exodul interior la pur și simplu ”Poesii”

Scris de , Postat în Carte

ana-pop-sârbu-1
Duminică, 17 iulie, 2016

 

Cred că e unul dintre cele mai grele momente pe care le trăiesc în fața ecranului alb. În urmă cu câteva săptămâni, după un scurt dialog pe Facebook, doamna Ana Pop Sîrbu mi-a trimis prin email ultima sa carte de versuri. Un volum scos la Editura David Press Print, Timișoara, în 2015. Se intitulează simplu: Poesii.

Nu o cunosc pe distinsa doamna din Timișoara și trebuie să recunosc că am fost luat prin surprindere. Nu am mai citit poezie de aproape 20 de ani, în afara câtorva poeți pe care îi am lângă suflet. Cândva obișnuiam s-o fac. Am și acuma câteva zeci de plachete cu versuri ale unor poeți din anii 80 – 90. A fost o vreme când mă lăsasem sedus de reflexele de versificație. Cine nu a scris măcar o dată o poezie?

Acest spațiu virtual, blogul de pe site-ul revistei Timpul, este o oglindă a gândurilor mele. Am mai spus-o de câteva ori: nu sunt ceea ce s-ar putea crede. Nu sunt ”om de litere”, nu sunt ”critic”, nu sunt ”analist”, nici poet, nici scriitor. Sunt doar un om simplu care scrie despre ceea ce gândește, despre ceea ce trăiește.

Am citit volumul Poesii al doamnei Ana Pop Sîrbu de două ori și am constatat că despre poezie nu pot să spun nimic. Poezia este emoție, iar emoția, ca și dragostea, o trăiești, nu încerci să o explici.

Ce aș putea să spun despre următoarele versuri care mi-au rămas lipite de retină?

Capătul zilei
Stăteam la capătul zilei.
Molaticul stilet îşi scria pe nisip vârsta.
Un gest cădea inert.
Frumuseţea se închega în jur.
Doar trefla amâna rigorile morţii.

(pag. 116)

Cu siguranță că fiecare simte altceva atunci când le citește. Poezia este trăirea interioară a doamnei Ana Pop Sîrbu și poate face să vibreze anumite corzi din sufletul cititorului. Vibrațiile interioare nu pot fi explicate. E ca și cum ai vrea să povestești muzica.

În fața poeziei mă predau.

Am să vă las să citiți câteva fragmente extrase din cronicile dedicate poeziilor Anei Pop Sîrbu.

 

Florin-Corneliu Popovici: ”Promotoare a unui tip de poezie aristocrată, matură, semn distinctiv al nobleţei sufleteşti, dar totodată apanaj al unul suflet mereu tânăr şi vivace, sensibil la frumos, celebrator al bucuriei de a fi, Ana Pop Sîrbu ne propune în recentul său volum intitulat Poesii, un excurs calofil de natură retro (de unde preferinţa pentru forma arhaică a cuvântului poezii), o colecţie de poeme-blazon, concentratoare de sens şi de semnificaţie, corolă de minuni, mise en abyme de trăiri şi de emoţii estetice. În ciuda titlului ,,vintage”, poeta reuşeşte performanţa, dar şi paradoxul, de a crea şi versifica (modern), în/cu tentă manieristă. Poesii reprezintă o panoplie poietică. ,,Heraldica” poeziei poetei, poesis-ul care-i gravează blazonul, vin în întâmpinarea celor mai exigente şi rafinate gusturi în materie de Artă. Ana Pop Sîrbu îmbină inspirat cuvântul (generator de imagini) cu imaginile propriu-zise. Poemele sale, acompaniate pe-alocuri de tablourile artistei plastice Oana Bolog-Bleigh, sunt o invitaţie de a păşi nestingheriţi pe calea regală, de a desluşi povestea din interiorul Poveştii. Din acest punct de vedere, Poesii, topos eleat, al întâlnirii providenţiale, fericite, dintre verb şi culoare, poate fi percepută deopotrivă ca athanor poetic şi carte-album, carte de versuri, dar şi carte-simeză, carte-vernisaj,  carte-expozeu.”

*****

Simona Constantinovici: Poezia Anei Pop Sîrbu e ca un TGV care circulă prin Alpii sufletului, pe serpentine semantice, cu o viteză năucitoare. Stop-cadru. Flash-uri. Fotografii. Poezia existenței, sub toate formele ei, de la cele insesizabile, microgranulate, la cele care sar în ochi, flagrante. Poezie neomodernă, cu inserții baroce, contrapunctică. Existență contrapunctică. Poezia în care mama, figura mamei, se pierde ușor în albastrul celest. Anticiparea morții străbate cartea ca un cordon ombilical încă netăiat. Ultima pânză din povestea cromatică, însoțitoare, a Oanei Bolog-Bleich, închide în negru volumul, ca un voal greu, din materie neidentificabilă, densă. Ca un râs nebun de claun prins între mai multe lumi.

*****

Liviu Antonesei: O poezie modernă în sensul precis al cuvîntului, mizînd pe o imagistică preganată și, mai ales, pe o foarte rară știință a conciziei și pauzei intenționate. O poezie care, cum ne cerea Mallarme, sugerează enorm cu maximă economie de mijloace, inclusiv cuvinte.

*****

Graţiela Benga: După o tăcere care s-a prelungit aproape trei decenii, Ana Pop Sârbu pare să fie mai entuziastă ca niciodată. Scrie, citeşte, se informează. Are un teanc (vechi) de manuscrise şi pune pe hârtie aproape zilnic, neobosită, poeme şi însemnări. Din 2011, când a revenit cu Îngerul din zid, a publicat alte trei cărţi. Morfologia nopţii, bunăoară, a primit Premiul pentru poezie oferit de Filiala timişoreană a Uniunii Scriitorilor (2013). (…)

Dar un poem nu se dezvăluie cu adevărat minţilor pietrificate şi nici sensibilităţilor inerte. Receptaculul său optim nu se afirmă prin contaminare inconştientă, ci printr-o împărtăşire prilejuită de reacţii mental-afective vii şi de o bună orientare în câmpul textului. La urma urmei, poemul creionează propunerea unei lumi în care interpretul poate locui pentru a proiecta în ea unul dintre posibilii lui cei mai proprii, după cum susţine Paul Ricoeur.

*****

Ionel Bota: Aşadar centru simbolic sau poemul din târziul metaforei, lirica propusă de Ana Pop Sârbu îşi revendică, aşa cum ne-a obişnuit de la debutul editorial încoace, acelaşi spaţiu arhetipal, aceeaşi mereu neterminată „poveste” despre jocul ca hermeneutică iremediabilă, câtă vreme deghizamentele unui fastuos ceremonial precum elegia timpului, gesticulaţie articulând noul danţ al cuvintelor, consolidează toată încărcătura elogioasă a opiniilor care s-au rostit/scris despre cărţile de până acum ale autoarei noastre.

*****

Tudorel Urian: De multe ori, în versurile Anei Pop Sîrbu, pauzele dintre cuvinte par mai importante decât cuvintele însele, care nu sunt decât elementele de susţinere ale câte unui vis ori amintire, devenite, preţ de o clipă, partea cea mai consistentă a existenţei eului liric. Or, în acest clarobscur al amintirilor şi sentimentelor murmurate, textele care explică poemele au uneori efectul traumatizant al unor reflectoare aprinse brusc.

 

Ana Pop Sîrbu s-a născut în comuna Teaca, județul Bistrița-Năsăud, la 15 decembrie 1948.

Studii: Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca.

Locuiește în Timișoara.

Ana Pop Sîrbu a debutat cu poezie în Revista „Echinox” (nr. 1-2 1970). A publicat apoi în revistele „Tribuna”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Orizont” etc.

Volume personale: Primăvara casei, Editura Facla, 1984, Timișoara; Îngerul din zid, Editura Brumar, 2011, Timișoara; Exod interior, Editura Brumar, 2012; Timișoara; Morfologia nopții, Editura David Press Print, 2013, Timișoara, Ana Pop Sîrbu, Versuri & Ilie Gyurcsik, Reversuri, Editura David Press Print , 2014, Timișoara.
Volume colectiv: Popas între poeții tineri, Editura Dacia, 1975 și în volumul colectiv Timpul interior, Editura Facla, 1984.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *