Leonard Relea

luni

27

februarie 2017

0

COMENTARII

Avem profesori, ne trebuie și educatori

Scris de , Postat în Actualitate

educator-scoala
Luni, 27 februarie 2017

 

Un film după fapte reale. Un film despre educație…. Lean on me, un film din 1989, cu Morgan Freeman în rolul principal. Un fim după o poveste reală. Joe Clark este chemat să preia conducerea unui liceu în care indisciplina devenise o problemă extremă. Metodele sale nu se înscriu tocmai în standardele educaționale, dar în situații extreme sunt necesare măsuri extreme. Oare va reuși?

Ceea ce m-a frapat a fost discursul directorului Joe Clark după ce află rezultatele testelor practice.

”Voi, oameni buni, reprezentați pe cei 70% dintre elevi care tocmai au căzut la examenul practic. 70%! Dar acesta nu e eșecul lor. Nu pe ei îi condamn. Eșecul este al vostru. Da, am zis bine, al vostru!”

Schimbați 70% cu procentul elevilor de la noi care nu au dat bac-ul sau nu au luat note de absolvire. Mă întreb dacă vreunul dintre responsabilii din Educația românească s-a gândit măcar o singură data să vadă astfel problema.

Copiii au nevoie în primul rând de educatori. Simpla transmitere de informații nu formeaza caractere, nu formează oameni, ci doar creiere obligate să memoreze.

E adevărat că procesul de formare al caracterului nu trebuie lăsat doar pe umerii oamenilor de la catedră. Sunt, pe de altă parte, și probleme extreme de grave cu părinții. Mulți dintre părinți au ajuns să vadă în școală un loc în care își parchează copilul cât timp ei se află la serviciu. Există o fractură gravă de comunicare între școală și părinți, între profesori și elevi, între părinți și copii. Și toate acestea se întâmplă din cauză că societatea duce lipsă de educatori.

Citiți și Trei filme despre educație care nu au meritat Oscar-ul

Iată și o traducere aproximativă a discursului directorului Clark.

”- D-na Levias, în fiecare sâmbătă vreau program de remediere a cititului. Voluntarii vor fi plătiți în mod obișnuit. Nu ne permitem plăți suplimentare.
– D-le Clark, problema nu e cu plata noastră.
– Și care e atunci problema dumitale?
– Cum să-i aducem pe elevi în fiecare sâmbătă.
– Ați auzit, oameni buni? Cum să-i aducem pe elevi sâmbătă pentru remedierea cititului?
Vă spun eu cum. Vom merge la ei acasă. Vom vorbi cu rudele lor. Dacă rudele nu știu să citească, vor participa și ele la program!
Singura cale ca să atingem obiectivul este să implicăm pe toată lumea. Iar asta vă privește pe toți!
A venit vremea să ne implicăm.
Toți cei din acest sector, ridicați mâinile deasupra capului! Ridicați mâinile! Sus cu ele!
Voi, oameni buni, reprezentați pe cei 70% dintre elevi care tocmai au căzut la examenul practic.
70%! Dar acesta nu e eșecul lor.
Nu pe ei îi condamn. Eșecul este al vostru. Da, am zis bine, al vostru! Câte ore petreceți pregătindu-vă planurile de lecții? Cât de des stați după ore că să dați acestor copii… acelora pe care-i știți… ajutorul suplimentar pe care-l cer?
Țineți mâinile sus!
Ați obținut acum un indice al disperării și rușinii care-i fac pe acești elevi să fie descurajați de gândul că au de înfruntat o lume pentru care noi nu i-am pregătit.
Faceți-vă o idee asupra disperării pe care ei o simt când sunt lăsați la mila străzii.
Țineți mâinile cât mai sus!
Uitați-vă la voi înșivă. Întoarceți-vă și priviți-vă!
Pentru că ați eșuat în a-i educa și instrui, aceasta e postura în care se vor găsi elevii noștri, cu precizarea că atunci se vor holba la țeava unei arme!”

Cred că școala românească e plină de profesori dar duce lipsă de educatori. De aceea vorbim de sistemul de educație. Părinții sunt și ei produsul școlii românești.

Am prieteni care sunt cadre didactice și îi admir pentru munca pe care o depun. Le-am spus că nu aș vrea să fiu în locul lor nici dacă mi s-ar da de 10 ori leafa pe care o primesc ei. Totuși, sistemul de educație nu este format doar din oamenii de la catedră ci și din părinți. Copiii sunt doar beneficiari.

Sursa foto pixabay

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *