Leonard Relea

marți

1

martie 2016

0

COMENTARII

Brândușe – 11 fire într-o bucată de suflet

Scris de , Postat în Exclusiv, Gânduri, Proză foarte scurtă

Brandușe
Marți, 1 martie 2016

Duminică am găsit în piață brândușe cu tot cu rădăcină. Cinci lei o mână de 25 de fire. Nu aveam de gând să cumpăr atâtea. Am scos niște mărunțiș din buzunar, monezi mai mari și mai mici, cât pentru vreo 7 fire. Voiam să scap de metal pentru că am auzit că atrage trăsnetul și se anunța vreme ploioasă peste Iași. Glumesc… :))

Femeia, cam de vreo 35 de ani, m-a privit cu ochii veseli și a întins mâna. I-am turnat micul tezaur în căușul palmei brăzdate de crăpături în care se vedeau urme fine cu pământ sănătos de pădure. Aproape că îmi venea să mă aplec și să-i respir din palme aerul liniștit al pădurii.

 

O vedeam deja aplecată într-o poiană, cu genunchii înfipți în pământul umed și rece, scormonind cu un cuțit că să scoată florile cu tot cu bulbi. Degetele, obișnuite cu lutul negru, se mișcau cu grijă, scuturând și împachetând florile, cu tot cu sufletul pădurii, între foile unor ziare moarte. Ziare… adică viață orășenilor așa cum va rămâne moștenire …

În urmă, pământul păstra doar urmele genunchilor rotunzi ai unei femei care părea că a spus o rugăciune de mulțumire pădurii ce o ajuta să supraviețuiască încă o zi.

 

A luat mărunțișul, m-a privit în ochi cu acea sclipire pe care o vezi la oamenii care știu să mulțumească pentru orice gest simplu, a numărat 11 fire de brândușe, le-a împachetat într-o bucată din foaia unui ziar și mi le-a întins. 11 fire, deși eu îi plătisem pentru 7.

“Să așteptați până mâine și să le puneți în grădină!”, mi-a zis.

“Până mâine? De ce până mâine?”, am întrebat-o cu interes.

“Pai, astăzi e duminică. Nu se face să lucrați duminica”, mi-a zis de parcă mă ruga să nu cad în păcat.

“… da, aveți dreptate”, i-am răspuns aproape mecanic, ca orășeanul pentru care mai toate zilele trec la fel.

M-a privit zâmbind din ochi, cu acea privire a femeii care știe mult mai mult decât vrea să spună.

 

E un episod de viață. Un episod mărunt. Dar această femeie mi-a dat mai mult decât am plătit. Și nu mă refer la faptul că mi-a dat 11 fire de brândușe în loc de 7. Nuuuu!!! Mi-a dat o lecție despre ceea ce înseamnă micile bucurii în viață.

Bucuria de a dărui chiar și atunci când nu ai nimic special de dat. Până la urmă, nu contează darul ci contează cum știi să dăruiești.

Contează cum știi să-ți pui și sufletul alături de ceea ce dăruiești.

 

Fetita cu ghiocei la IasiPS: Se face un an de când am scris acest text și l-am pus în colivia mea cu papagali. Mi-am amintit de el pentru ca duminică am cumpărat ghiocei cu tot cu bulbi. Îi vindea o fetiță de 10 ani, în Piața Unirii. Venise, tocmai din Horlești, cu mătușa. Florile, ușor îmbătrânite din cauza vremii care ne-a adus primăvara de vreo lună, fuseseră aproape smulse din mediul lor. Îmi place să cumpăr flori de la copii. Vreau să știe că orice gest care implică un efort poate fi răsplătit. Vreau să știe că orice muncă are valoare atâta timp cât ești cinstit cu tine și cu cei din jur.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *