Leonard Relea

Exclusiv

luni

18

decembrie 2017

0

COMENTARII

Cu profesorul Mandache Leocov pe urmele arborilor memoriali

Postat în Amintiri despre oameni, Exclusiv, Locuri

castanul teodorenilor

Luni, 18 decembrie 2017 Era prin  2002, după ce scrisesem textul despre renașterea Teiului lui Eminescu, profesorul Mandache Leocov m-a chemat să-mi povestească despre arborii memoriali din Iași.  Despre acei copaci a căror existență este legată de amintirea unei personalități ce a trecut cândva pe străzile târgului. Voi prezenta pe scurt ”seminarul” profesorului Leocov, ținut într-o zi însorită de toamnă în grădina sa. Evident, cel mai cunoscut arbore memorial din Iași este «Teiul lui Eminescu», numit astfel de către ieșeni după plecarea poetului la București. Practic este unul dintre cele mai importante simboluri ale orașului. Deși de-a lungul timpului a trecut prin momente în care a fost la un pas de moarte, arborele s-a salvat de unul singur, regenerându-și rădăcinile direct din crengi, coborând prin interiorul trunchiului mort și înfingându-se în pământ.   Citiți […]

luni

11

decembrie 2017

0

COMENTARII

Contraforturi de-o zi… cu Mihael Balint

Postat în Carte, Exclusiv

contraforturi de-o zi de Mihael Balint

  Luni, 11 decembrie 2017 “Contraforturi de-o zi”, un volum semnat de Mihael Balint, deja un veteran al presei nemțene, unul dintre primii oameni pe care i-am întâlnit în anii 90 în redacția proaspetei publicații Monitorul de Neamț. Un volum construit din texte publicate în perioada 2001 – 2009 în ziarele Monitorul de Neamț și România Liberă. Am avut plăcerea să primesc un exemplar chiar din mâna autorului, într-o seară de august, acuma trei ani, în timp ce rememoram amintiri pe terasa unui Castel din Iași. În acest an, Mihai a decis să facă o schimbare în carieră, dar rămâne unul dintre oamenii care, zile și nopți, a scris și rescris istoria presei nemțene. Am spus dintotdeauna că cei mai buni ziariști sunt politehniștii și Mihael Balint (Mihai după cum […]

luni

20

noiembrie 2017

0

COMENTARII

Federico Andahazi: un autor și cinci cărți

Postat în Carte, Exclusiv

federico andahazi

Luni, 20 noiembrie 2017 Cinci cărți, un singur autor: Federico Andahazi. Contemporan. Un argentinian cu sânge unguresc din partea tatălui. Cinci cărți apărute la Editura Rao, traduse de Ileana Scipione (patru) și Adriana Steriopol (una). Citește și: Ziua iubitorilor de carte. Dar cine mai citește? Anatomistul, Editura Rao, 2003 Federico Andahazi pleacă în demersul său scriitoricesc de la un tratat de anatomie din secolul al XVI-lea: De Re Anatomica, un rezultat al cercetărilor chirurgului Realdi Columbi. Cu ușurință narativă rară, Andahazi îl introduce pe cititor în anii de sfârșit ai Renașterii, purtându-l pe ulițele Padovei, Florenței, Veneției și ale Romei, făcându-l martor și participant la obiceiurile vremii. Astfel, îmbină cu abilitate elementele de ficțiune cu elemente istorice, chiar dacă uneori forțează adevărul istoric. Personajul său, anatomistul și pictorul Mateo Columb reușește […]

luni

16

octombrie 2017

0

COMENTARII

Nebănuit talent politic de cizmar

Postat în Exclusiv, Opinii

cizmar

Duminică, 15 octombrie 2017 Pe cizmarul Botină l-am cunoscut întâmplător la atelierul lui din dealul Tătăraşilor, într-o zi ploioasă de iunie. Căutând să mă adăpostesc de ploaie, am intrat în atelierul meşterului. Aplecat deasupra unui toc de pantof de damă, cu o suviţă de păr atârnându-i peste cutia cu clei, mâinile îi fugeau încolo şi încoace iar raşpa arunca pe jos particule fine de cauciuc. “Ziua bună” îi zic. Nu pare să mă audă, dar mă decid să intru direct în subiect. “Cât m-ar costa să-mi schimbaţi pingelele la pantofi?”. Abia atunci îşi ridică privirea, mă priveşte cu ochii adânciţi în orbite şi în timp ce îşi îndeasă într-un colţ al gurii chiştocul fumegând de carpaţi îmi aruncă într-o doară: “O sută de mii.” Imediat, simţind că i-aş putea fi […]

luni

25

septembrie 2017

0

COMENTARII

Aurel Luca, ultima scenă. La adio

Postat în Actualitate, Amintiri despre oameni, Exclusiv

Aurel luca si LUDIC

Sâmbătă, 23 septembrie 2017   Aurel Luca: ”O spun cu tristețe că eu am rămas ultimul… mohican. Deci urmează ca și eu să dispar”. O declarație aproape premonitorie, din iulie 2016. Era după întâlnirea ”ludicilor 85”. Eu am ajuns printre ei ceva mai târziu, în 1989. E adevărat că n-am stat decât vreo 2 ani pentru că m-a sedus presa. Și poate că n-a fost rău. Altfel, n-aș fi avut șansa acelui interviu. Și am vrut să mai facem un interviu. Am vrut să discutăm despre ”omul Aurel Luca”, omul care stătea, la fiecare spectacol, într-un colț al sălii, topindu-se în mulțimea de spectatori. Am vrut să discutăm despre demonii și îngerii lui Aurel Luca, despre frică și curaj când îți privești din culise copilul cum crește și hipnotizează o […]

Pagina 3 din 1512345...10...Ultima »