Leonard Relea

Poezie

miercuri

12

februarie 2020

0

COMENTARII

Visul alb al Otiliei Cazimir

Postat în Poezie

vis-alb-600

Miercuri, 12 februarie 2020 Se împlinesc, astăzi, 126 de ani de la nașterea, la Cotu Vameș, din județul Neamț, a Alexandrinei Gavrilescu, devenită mai târziu poeta Otilia Cazimir. În memoria ei, postez o poezie cu un vis alb.   Vis alb As vrea cu tine sa ma duc departe, La Polul Nord, sub cerul de opal, Cand gheata marii clare se desparte In blocuri plutitoare de cristal. Desfasurand culorile-i spectrale, S-ar inalta deasupra noastra ca un fald Dantela aurorii boreale, De purpura, de aur si smarald. Banchiza alba ne-ar asterne-n fata Covoare de omat imaculat. Si-n adapostul mic, scobit in gheata, Am arde-un foc de spirt denaturat. Din larga-mparatie de zapada, S-ar aduna fantasticul norod Al noptilor polare, sa ne vada: Ursi albi, de vata, foce mari, de glod… Iar […]

sâmbătă

8

februarie 2020

0

COMENTARII

”Scrisoare de bun rămas” și numărători de ploi

Postat în Poezie

ploi

Sâmbătă, 8 februarie 2019 Un cântec superb pe versuri de George Țărnea. Muzica și interpretarea: Mircea Baniciu.   Iubito, câtă lume între noi Numărători de ploi din doi în doi Şi dintr-un ochi de dor necunoscut, Câte zăpezi pe buze ne-au crescut… Ascultă-mă şi lasă-mă să strig Mi-e frică de-ntuneric şi de frig Şi nu mai vreau să ştiu până la sfârşit Cine-a iubit frumos, cine-a greşit Cine-a făcut spre noapte primul pas Cine-a plecat din joc, cine-a rămas Cine şi-a smuls pereţii rând pe rând Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând Cine a pierdut şi cine a câstigat De toate înlănţuit sau dezlegat Cine-a crezut mai mult în celălalt Sub cerul prea străin şi prea înalt Când am să uit cum sună glasul tau, Decât tăcerea, ce-mi va fi mai […]

sâmbătă

16

noiembrie 2019

0

COMENTARII

O zi ploioasă și o poezie de Tudor Arghezi

Postat în Poezie

Arghezi, ornic

Sâmbătă, 16 noiembrie 2019 O sâmbătă ploioasă și o poezie de Tudor Arghezi: Despărţire Când am plecat, un ornic batea din ceață rar, Atât de rar, că timpul trecu pe lângă oră. I-am auzit întâia bătaie amândoi, Pierzându-se-n noiembrie prelungă și sonoră. Poate mai bate încă momentul de atunci, Poate-a tăcut îndată ăi-așteaptă să mai vie Îmbrățișarea veche, din nou precum a fost, Și lacrimile tale, în gara cenușie. Cu limbile-i oprite pe palidul cadran, Ne-a urmărit plecarea, de sus, ca o fereastră De casa părăsită, cu-o rază frântă-n geam. Nu l-ai simțit că este părtaș la jalea noastră? Te-ai împăcat sau suferi de vremea ce-a crescut? La ce visezi când ziua pe lampa ta se curmă Și cade-n geam bătaia la ceasul cunoscut, Tu, care-ai stat s-asculți, pe cea din […]