Leonard Relea

Proză foarte scurtă

miercuri

13

iunie 2018

0

COMENTARII

Ceai sau cafea? Ultimul secret

Postat în Exclusiv, Proză foarte scurtă

ceasca cafea

Miercuri, 13 iunie 2018 ”Ceai sau cafea?”, o întrebă necunoscuta când ajunse în dreptul ei.  Ea își ridică ochii și nu știa ce să spună. Privirea i se pierdea prin mulțime. A întins mâna și … Undeva în interior simțea că se lăsa o liniște adâncă. ***** ”Ceai sau cafea?”, îl întreba de cum ajungea în pragul ușii. Era întrebarea cu care îl întâmpina întotdeauna, de vreo 30 de ani. De obicei El bea ceai. Cafea prefera doar în zilele în care se simțea stresat. ”Ceai sau cafea?” , l-a întrebat atunci când a intrat prima dată în casa Ei, chiar înainte de a afla cum îl cheamă. Era aproape o copilă care răzbătea singură prin furtunile destinului. Abia intrase la facultate și viața îi luase orice sprijin. Era singură și […]

duminică

27

august 2017

0

COMENTARII

Taina bănuțului de 15 kopeici

Postat în Exclusiv, Proză foarte scurtă

15 kopeici cu busuioc

23 august 2017 Într-un morman de nisip din curte am găsit un bănuț de 15 kopeici, dintr-o salbă. Și așa s-a născut povestea de mai jos. *****   26 august 1916   Căruța cu coviltir traversa satul stârnind în urma ei praful. Mergând pe lângă cai, țiganul, cu pălărie și cămașa cu mânecile suflecate până la jumătate, striga cât îl ținea gura: ”Cazaneeeee, ulceleee, ceauneee! Cazaneee, ulceleee, ceauneee! ” Era strigătul după care tot satul știa că apăruse meșterul de ceaune, de uluce și cazane. Ba repara și broaștele la uși, se pricepea și la cai,  și la potcovit. Mustața neagră, lăsată de-o parte și de alta a gurii, până sub bărbie, se ridica și cobora în ritmul în care își striga marfa. Pantalonii prăfuiți îi fâlfâiau în jurul gleznelor iar […]

luni

26

iunie 2017

0

COMENTARII

Rochia roșie… de la capătul drumului

Postat în Exclusiv, Proză foarte scurtă

rochia rosie

Duminică, 25 iunie 2017   Își aminti de ziua în care au plecat amândoi spre o mânăstire, undeva în afara orașului, ca doi amici care se cunoșteau din copilărie. Era un început de iarnă, cu o zi umedă. Nu era un loc turistic. Îi era silă de mănăstirile transformate în locuri turistice. Descoperise la vreo 30 de km de oraș un lăcaș mic, sărac, vechi de vreo 500 de ani. Călugării se întorseseră acolo abia după 1990. Munceau pe brânci și încercau să supraviețuiască. Îi plăcea că lipseau de acolo turiștii gălăgioși și plini de bani. Voia să-i arate și ei această bijuterie. Mașina urca dealul Buciumului și, la un moment dat, din drumul principal, un indicator arăta spre dreapta. Vremea, în ciuda umezelii, părea destul de prietenoasă. La dreapta, […]

luni

16

ianuarie 2017

3

COMENTARII

Cafeneaua noastră, până la următorul viscol

Postat în Exclusiv, Proză foarte scurtă

Cafeneaua noastră

Luni, 16 ianuarie 2017 Ningea iar vântul viscolea ucigător zăpada. Își îndesase căciula pe urechi și cu stânga își ținea reverele paltonului, înaintând greu prin nămeți. Mâna dreaptă i se încleștase, înghețată,  pe mânerul genții. Nu se gândea decât la picioare, la fiecare pas pe care îl făcea. Mergea mecanic, cu mintea golită de gânduri. Când ești în competiție cu natura nu trebuie să te gândești, ci doar să acționezi din instinct. Rafale de vânt îl făceau să întoarcă spatele din când în când. Venea din zona Tudor Vladimirescu și alesese un drum mai puțin circulat, printre case, între Splai Bahlui și strada Smârdan care lega Centrul Civic de intersecția cunoscută ca Bucșinescu. Credea că viscolul nu va mușca așa câinește din el. Dar s-a înșelat. Se întuneca deja și becurile […]

luni

25

iulie 2016

0

COMENTARII

Castanii adolescenței noastre

Postat în Exclusiv, Proză foarte scurtă

castani in curtea Liceului Mihai Eminescu

Luni, 25 iulie 2016 ”Castanii adolescenței noastre” e un fragment dintr-un exercițiu de scriere și de imaginație. *** Toată copilăria a crezut că 13 e număr cu ghinion. Dar a venit și acea zi de 13 mai când viața avea să-i arate că și-a întors fața spre el. Era o după-amiază liniștită când apelul telefonului l-a scos din amorțeală. ”Ce faci? Unde ești?”, a auzit în receptor o voce ca un ecou, ușor tremurată, iar dacă era mai atent cred că ar fi auzit și zbaterea imprudentă a inimii. Nu-i plac oamenii care încep o conversație telefonică întrebând brutal ”Ce faci? Unde ești?” , dar de data asta era altceva. *** Ultima dată când s-au văzut era într-o zi tristă de toamnă, sub castanii din curtea școlii. Atunci visele i-au […]

Pagina 1 din 212