Leonard Relea

luni

28

noiembrie 2016

0

COMENTARII

Câteva gânduri despre… educație

Scris de , Postat în Gânduri

educație
Sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Ce performanță se poate face cu un sistem de educație parazitat politic? Mă refer la performanța sistemului nu la rezultate individuale. Rezultatele individuale, o să o mai spun o dată, deși s-ar putea să supăr pe cineva…  sunt excepții.

La începutul anilor 2000, directoarea unei grădinițe îmi spunea cum a trebuit să se înscrie în partidul al cărui lider era primarul localității, pentru a reuși să primească fondurile necesare unor reparații curente. Altfel, toate cererile adresate primeau același răspuns standard: „Când vor fi fonduri disponibile, vom aloca și pentru unitatea dumneavoatră… etc, etc”. Cunoașteți genul acesta de răspunsuri? Oricine a făcut sesizări către edili a primit măcar o dată un astfel de refuz.

La un moment dat, pe vremea guvernării unei mari alianțe, un inspector general, era acuzat că a împărțit fonduri unităților școlare ținând cont de apartenența politică a directorilor.

Într-o zi, în fața presei, inspectorul general respectiv a prezentat lista tuturor școlilor din județ, cu fondurile primite și cu apartenența politică a directorilor. Știți câți directori nu erau membri de partid? Doar 2. Doar doi dintr-un întreg județ. Vă povestesc  pentru că am fost martor.
Nu știu cum de scăpaseră… pentru că există tehnici de racolare. Un telefon de ”sus” rezolva toate dilemele de orientare politică ale directorilor de școli.

O să spuneți că acuma posturile se ocupă prin concurs și că nu mai există numiri politice… Probabil că așa se întâmplă (eu am unele rețineri) dar asta nu înseamnă că sistemul e sănătos. Există încă mulți viruși.

De aceea, să nu ne mai mirăm că rezultatele reale ale sistemului de educație parazitat politic sunt mult mai grave decât o arată cifrele statistice. E simplu și comod să te ascunzi după niște cifre. E singurul lucru cu care se pot mândri cei a căror competență este depășită de realitate.
E ca și cum am caracteriza un om spunând doar că are 1,70 m înălțime, 75 de kg greutate, poartă măsurile XL la haine, pantofi mărimea 40 sau 41… etc. Și după toate aceste înșiruiri de cifre am exclama: „Ce om deosebit, ce inteligent este și ce bine arată!

Citiți și Leave them kids alone! – generația Pink Floyd n-a înțeles

 

Duminică, 27 noiembrie 2016

Ministrul Educației promite că de mâine reglementează problema timpului alocat temelor pentru acasă. Vrea să vină cu un ordin peste un alt ordin dat în urmă cu vreo 17 ani de un alt ministru. Vă mai amintiți cine era ministru al Educației în 1999? Deja, ideea a stârnit furtuni pe grupurile de socializare ale profesorilor și părinților.

E iluzoriu să crezi că poți să faci ordine începând de aici. Bun, se dă  un ordin și dacă cineva nu-l respectă, ce faci? Cum decizi dacă o poezie poate fi învățată în 30 de minute sau o oră? Cum îi faci profesorii de gimnaziu sa-și împartă echitabil timpul pentru teme? Sunt câteva întrebări care deja au fost lansate în mediul online.

Temele sunt doar o un efect al sistemului de educație defect. Schimbările trebuie să înceapă de la programa școlară, de la metodele de predare/învățare și de la formarea profesorilor. Ce este util pentru învățare în acest secol al XXI-lea? Cine decide asta? Un subiect sensibil care va stârni discuții interminabile în/între toate faliile societății.

Până la urmă nu poate fi decât o decizie politică… și uite așa ne întoarcem de unde am plecat. Cu un sistem politic defect, nu putem avea așteptări ca celelalte sisteme să funcționeze.

Deja mă apropii de o altă discuție și sincer să fiu, mă simt obosit.

Nu încerc să fac vreo analiză a sistemului de Educație. Sunt doar câteva gânduri.

PS: Apropo, sunt curios dacă va fi semnat ordinul privind timpul alocat temelor.

 

Citiți și Corijenții din Educația românească nu sunt elevii
Sursă foto: pixabay.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *