Leonard Relea

joi

31

octombrie 2019

0

COMENTARII

”Celălalt”, un coșmar între pagini de carte

Scris de , Postat în Actualitate, Carte

Celălalt , Cornel George Popa
Joi, 31 octombrie 2019

Acesta nu este un roman, acesta este un coșmar.

Așa aș fi vrut să închei un scurt text despre volumul ”Celălalt”, un nou roman al lui Cornel George Popa, Bill pentru cunoscuți, apărut la Editura Trei, anul acesta. Cei care deja au citit măcar trei dintre ultimele patru volume semnate de Cornel George Popa, ”Salonul de masaj” (Editura ALFFA 2014), Ura” (Editura Cartea Românească, 2014) și ”Cei care mor și cei care vor muri  – Aventurile unui bibliotecar” (Editura Polirom 2016) nu vor ezita să citească și acest ultim volum.

După cum ne-a obișnuit, autorul, după ce construiește cadrul și decorurile, ne aruncă în universul intim, introspectiv al personajului principal mergând până la amănunte care, în mod normal, scapă unui ochi obișnuit.

”Salonul de masaj” este aproape o mărturie testamentară a Dariei Silvestri Mircescu pentru fiica sa, în care autorul scormonește cu insistență prin toate cotloanele sufletului unui om, femeie sau bărbat.

Ura” este un roman al universului atâta de neînțeles al adolescenței. Un roman simplu realizat din povești și secrete aduse la lumină din copilăria fiecăruia dintre noi. Personajul colectiv este format 14 băieți, la vârsta la care primii hormoni le schimbă viața, care învață din mers să înțeleagă și să se adapteze noilor transformări care par că le deschid ușa către un alt univers.

Cei care mor și cei care vor muri  – Aventurile unui bibliotecar” poate fi văzut ca povestea unui pensionar care caută formule pentru a redescoperi viața. La o vîrstă la care alții se mulțumesc să-și aștepte resemnați întâlnirea cu marea trecere spre dincolo, Mihnea Pascal decide să păcălească bătrânețea, care este ”înspăimântătoare pentru oricine, dar pentru un bărbat cu atît mai mult, din cauză că, înainte de a muri, începe să-i moară deja o parte din corp…”. 

Privind în acest context ultimul volum al lui Cornel George Popa, ”Celălalt” este o continuare a căutărilor unor noi universuri umane ce, sub masca normalității, ascund resurse nebănuite și energii care, atunci când izbucnesc, produc seisme în încremenirea cotidiană.

Personajul principal, Amalia, este o femeie normală, cu un comportament banal, atâta timp cât este măritată cu Gelu, un bărbat văzut mai degrabă ca un ”crai” al târgului. Nu este fericită ci poate doar mulțumită de statutul ei.

Anunțul morții lui Gelu, într-un accident de muncă, este cuiul percutor al mecanismului care ținea înlănțuite visele sale. Primul gest pentru a se simți eliberată constă în arderea fotografiilor. Și totuși, destinul se răzbună așa cum doar el știe. Descoperă la un moment dat, uitată într-un plic, prima fotografie pe care i-a trimis-o Gelu. Un portret cum se făceau pe vremuri la studiourile foto, care îi amintește de ”bărbatul pe care l-a iubit” la început. Și speranța i se cuibărește în suflet. Acestă fotografie mică este scânteia de la care va porni reconstrucția unui nou univers personal. Pentru aceasta comandă la fotograful târgului realizarea unui portret al lui Gelu, în mărime naturală. El este ”Celălalt”.

În același timp, încet, încet, atitudinea față de cei din jur i se schimbă. În locul văduvei derutate, colegii de serviciu, rudele, vecinii, observă o femeie nouă. Apoi, din momentul în care aduce potretul acasă, universul interior al Amaliei iese la suprafață. Portretul are viață, vorbește, zâmbește, o iubește mai mult decât a făcut-o fostul soț. Ba mai mult, se dedublează și în casă, la un moment dat sunt doi de Gelu: cel de pe hârtia fotografică și ”celălalt” care o așteaptă cu masa pusă, doarme cu ea în pat și, normal, vor ajunge să facă și dragoste. Dacă la început între cei doi Gelu există o relație amicală, cu timpul se instalează și un fel de rivalitate. Dar Amalia e fericită cu adevărat.

Cornel George Popa reușește, practic, să îmbine cu mare finețe trei universuri în care trăiește Amalia: cel oniric, cel real și cel imaginar, aproape schizofren. Cititorul este plimbat prin acest coșmar cu ușurința cu care s-ar plimba printr-un labirint cu oglinzi. Niciodată nu va ști de prima dată care e imaginea reală.

Dar pentru că fericirea nu este veșnică, vine o zi în care adevăratul Gelu, cel real, soțul considerat mort într-un accident și înhumat, reapare. Cu fața mutilată, dar este viu. Evident, momentul este șocant pentru toți. Totuși, Amalia nu se rupe de universul ei paralel. Ba mai mult, amestecă totul așa de bine încât este convinsă că trăiește în casă cu trei de Gelu: cel din fotografie, cel imaginar și cel real. Și totuși, cineva este în plus în tot acest tablou. Este motivul pentru care coșmarul Amaliei atinge cote de neimaginat.

Cine va pleca și cine va rămâne vor afla doar cei care vor citi romanul.

Dincolo de povestea inedită pe care o pune pe hârtie Cornel George Popa, romanul ”Celălalt” este o ”frescă” a detaliilor care exprimă sentimente și stări.

”Amalia simte cum palma începe să-i frigă. Femeia își mișcă puțin degetele, obligând fotografia să tremure. Ochii lui Gelu, loviți de lumina puternică a becului, clipesc. Pe fașă îi trec umbre de nemulțumire. Gura se întredeschide. Dinții albi, patinați de salivă umedă, mestecă o propoziție. Mușchii puternici ai maxilarelor întind pielea obrazului. La gât pulsează o venă. Sângele Amaliei curge în arterele fotografiei, irigându-i țesuturile.Gelu privește direct și trufaș. Chipul exprimă voință de a trăi, încăpățânare și orgoliu. Totuși, zâmbetul abia schițat, rămâne melancolic.”

În aceeași măsură, forța narativă a descrierilor trece dincolo de limitele cunoscute de orice cititor obișnuit.

De exemplu:

”Minute aproape lichide trec în tăcere. Liniștea casei își mângâie solzii. O pudră de aer parfumat înconjoară statuia rece a timpului. Vietăți pufoase alintă soclul etern. Pământul clatină oceanul de zgură. Cenușa gălbuie umple subțiorile adânci ale lumii.”

Nu pot să închei fără a-l cita pe criticul Alex. Ștefănescu care spunea că, la începutul volumului, ”Bill explică strălucitor-eseistic deosebirea dintre fotografie și poză. Va trebui ca dicționarele să înregistreze de acum înainte distincția făcută de el.”

”Fotografiile sunt rare. Fotografiile, vulgar vorbind, simplificând, sunt poze inteligente.

O fotografie are contur magic și linii de forță. O fotografie se poate povesti și eventual descrie artistic. Fotografiile, spre deosebire de poze, au valoare. (…)

Dar diferența principală e următoarea: fotografia este executată de un om talentat. Pozele sunt rutină. Pozele sunt clișee amatoristice. Omul care le face nu are instinct artistic, fler și nici ochi.”

Rezumând, romanul ”Celălalt” este o nouă provocare pe care Cornel George Popa a pus-o între paginile unei cărți pentru a cărei finalizare, după cum recunoaște autorul, i-au trebuit vreo 35 de ani. Ideea volumului s-a născut prin 1985 dintr-o singură frază: ”– Când a aflat că i-a murit bărbatul, Amalia nu a ieșit o săptămână din casă.

De aici a început totul”, spune Cornel George Popa într-un interviu pe site-ul citestema.ro.

Și nu pot să închei decât cu ceea ce spuneam la început că volumul ”Celălalt” nu este un roman, ci este un coșmar care merită citit până la capăt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *