Leonard Relea

duminică

26

aprilie 2020

0

COMENTARII

Clara Mărgineanu: Ce ieftină e viaţa aceasta de cuvinte

Scris de , Postat în Poezie

clara margineanu
Duminică, 26 aprilie 2020

A plecat si poeta Clara Mărgineanu. În această seară. Avea 48 de ani.

Drum lin printre stele!

 

Oameni ca noi

În vis mă tem că iubesc
E un supliciu trezia
Oameni ca noi se topesc.
Lupi sfârtecă agonia.

Ce biserici te vor, ce instanţe mă mint,
Arde-n dor de poeţi, izbăvirea, iubind
Nu sunt eu, nu eşti tu, ci doar măşti care ard
Ne chemăm, ne gonim, posesiv, revanşard
Cântă viaţa. eu plâng, tu ai vrea să te-mbeţi
Planuri tandre se frâng, sus, în nori violeţi
Şi acum, când îţi scriu, viaţa e ca oricând
Doar ratăm expresiv, clipa vieţii trecând

Ai bagajul făcut, pe un pat de hotel
Cuplul lumii e sfânt, rana vieţii, altfel,
E-o putere să taci, în război nevăzut
Când ispita e ştreang, ce mai e de făcut?!
Nimeni nu vrea ce sunt, şi aş vrea, tu să ştii
Vor bucăţi, vor fâşii iar eu mor, pe felii,
La povestea ce-a fost, un delir, un spital,
Dacă eu n-am să pot, tu să scrii un final.

 

Mişcând roţile lumii

,,Bună seara”, mi-a spus Poezia, ,,am venit să te vindec de tăcere!”
M-a smuls din mine, cu funii din tulpini de păpădii,
,,Tu nu ştii, dacă îţi vinzi sufletul de poet vei muri, vei străbate Infernul
Vei deveni, foarte târziu, ce ai fi putut să fii…”
M-a hrănit cu lapte de inorog, mi-a scrijelit adâncul cu os de rechin,
De atunci, fulgere şi înjunghieri crapă cerul spre milă şi presimţire,
Am învăţat să mă rog, la Poezia botezată Destin.
Mi-a dăruit mereu o pâine şi un mâine,

M-a bătut pe umăr, discret, lumină subţire mişcând roţile lumii,
Poezia în zdrenţe, Poezia în frac privesc şi ascultă
Mai ales când tac.

În fotografii rămân secunde de biografie
Hăituirea se închină liniştii, în scâncet, spre armonie
,,Bună dimineaţa”, îmi spune Poezia, ,,trezeşte-te, e trecut de ora zece!”
Stop cadru râzând. Stop cadru pe clipa ce trece.

 

Peisaj cu statui şi o carte

Tu ai scris prefaţa, eu am scris povestea,
Între pagini albe, de balsam şi lut
Fluturii albaştri umilesc trufia
Dincolo de fulger, patimă şi scut.

O carte mă înfrânge, cerneala pâine-mi este
În singura mea casă, neterminata gară,
Afară nu mai plouă, sunt lacrimi pe ferestre
Statui nemângâiate vor inimi să le doară
Luni vei primi o carte, în formă de femeie
Am pus-o ieri la poştă, o trage un hamal,
Fântâna e secată, când torni între tranşee
Două găleţi cu rime în cupe de cristal.

M-am scurs, treptat, în pagini, smulse suav din vintre
Măcar pentru postfaţa grăbită, de acum
Ce ieftină e viaţa aceasta de cuvinte
Un dumicat de scâncet, o jale cu parfum.
Când vor veni reporteri, autograf să ceară
Nu vor mai fi discursuri, nu va mai fi nici gară,
Statui nemângâiate îţi vor citi din carte
Vor inimi să le doară, iar eu le-am dat o moarte…

 

Clara Mărgineanu (n. 1972, Bucureşti) este licenţiată în arte la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti (Facultatea de Film, secția Comunicare audiovizuală). A debutat cu poezie în revista Luceafărul, în 1991. A publicat 10 volume de versuri, între care Sărmanele Duminici, Pariu pe prietenie, Prizonierul libertății, Uși zidite în alt destin, Dans cu pumnalul în inimă, Măștile Cleopardei, Sărutul femeii poem și ediția bilingvă română-engleză Blue Woman, tradusă de Adrian G. Sahlean, apărută la Boston. A publicat, de asemenea, volume de interviuri și publicistică. A fost realizator de emisiuni culturale la TVR între anii 1995 și 2013, unde a realizat interviuri, reportaje, documentare. În prezent este jurnalist al casei de Producție TVR. Din anul 2001 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, secţia poezie. Din anul 2009 este membru al Uniunii Cineaştilor din România, secţia regie film şi TV. În 2018 a devenit membru al Uniunii Artiștilor și Realizatorilor de Film. (sursa: fipb.ro)

Sursa foto: pagina de Facebook a poetei Clara Mărgineanu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *