Leonard Relea

luni

18

decembrie 2017

0

COMENTARII

Cu profesorul Mandache Leocov pe urmele arborilor memoriali

Scris de , Postat în Exclusiv

castanul teodorenilor
Luni, 18 decembrie 2017

Era prin  2002, după ce scrisesem textul despre renașterea Teiului lui Eminescu, profesorul Mandache Leocov m-a chemat să-mi povestească despre arborii memoriali din Iași.  Despre acei copaci a căror existență este legată de amintirea unei personalități ce a trecut cândva pe străzile târgului. Voi prezenta pe scurt ”seminarul” profesorului Leocov, ținut într-o zi însorită de toamnă în grădina sa.

Evident, cel mai cunoscut arbore memorial din Iași este «Teiul lui Eminescu», numit astfel de către ieșeni după plecarea poetului la București. Practic este unul dintre cele mai importante simboluri ale orașului. Deși de-a lungul timpului a trecut prin momente în care a fost la un pas de moarte, arborele s-a salvat de unul singur, regenerându-și rădăcinile direct din crengi, coborând prin interiorul trunchiului mort și înfingându-se în pământ.

 

Citiți și Teiul lui Eminescu: povestea unei renașteri

După această introducere, am zburat cu povestea în Bucium la «Plopii fără soț», un alt simbol al iubirii dintre Eminescu și Veronica Micle. “Soții Micle aveau o moșie în zona Buciumului și Eminescu trecea adesea pe lângă grupul de plopi pe care i-a imortalizat în versurile sale. Din păcate, din cei 29 de plopi “Populus alba”, câți existau cu vreo 30 de ani în urmă, acum sunt mai puțin de 20. Cei mai mulți au fost distruși de trăsnete. Acest pâlc de arbori de pe valea pârâului Vămăsoaia, sunt o rămășiță a vechiului Codru al Iașului. Gruparea provine dintr-un singur exemplar care și-a format pui din mugurii de pe rădăcină. Plopul iubește locurile cu exces de apă, mlăștinoase și datorită faptului că este înalt prin el se realizează un circuit intens de apă, realizând o legătură între pământ și cosmos prin acest flux. Acesta este și motivul pentru care este cel mai adesea lovit de trăsnete. Pentru a-i proteja, primăria ar trebui să instaleze un paratrăsnet pe cel mai înalt dintre ei”,  spune profesorul Leocov.

De la tei și plopi, am ajuns apoi în curtea Muzeului de Istorie Naturală, de pe bd. Independenței, unde se află doi stejari seculari a căror poveste este legată de numele unei personalități din rândul botaniștilor: Dimitrie Brânză. “Pe la 1872, președintele Societății de Medici și Naturaliști, Anastasie Fătu, l-a însărcinat pe Dimitrie Brânză, un biolog de excepție pe care l-a avut România, să organizeze o grădină botanică pe locul fostei piețe de fânuri.

Există două variante legate de acești stejari. Prima dintre ele spune că Dimitrie Brânză a găsit acești arbori în piața care exista la acel moment și i-a încadrat în grădina botanică. Se pare că ei făcuseră parte din Vechiul Codru de la Copou.

A doua variantă spune că stejarii ar fi fost plantați de celebrul botanist, lucru care este precizat și pe plăcuțele din dreptul lor. De aceea se mai numesc și «Stejarii lui Dimitrie Brânză»”, povestește profesorul Leocov.

Un alt stejar care poartă numele unei personalități este «Stejarul generalului Berthelot» și se află în curtea Teatrului Național, în dreptul bustului generalului.

După cum se știe, generalul Henri Berthelot a fost șeful misiunii militare franceze în România și a contribuit la reorganizarea armatei române în primăvara lui 1917. Casa în care a locuit se află pe Copou, vizavi de Spitalul Militar. Se spune că stejarul a fost plantat de general în ziua în care i s-a dezvelit bustul, ca omagiu pentru ajutorul dat României.

Un alt arbore memorial despre a cărui existență unii ieșeni știu, dar nu-l pot localiza, se află pe strada M. Kogălniceanu, în curtea casei de la nr. 32.  Un castan a cărui existență este legată de autorul romanului “La Medeleni”. La intrarea în curtea unde își aveau casa Teodorenii, au fost plantați doi castani dintre care a supraviețuit până astăzi doar unul și este cunoscut drept «Castanul Teodorenilor». Chiar și acesta a fost la un pas de a fi tăiat, la un moment dat, dacă nu erau insistențele profesorului Mandache Leocov. ”Scriitorul George Lesnea, când trecea pe acolo, se oprea special pentru a mângâia și săruta castanul”, îmi spune profesorul.

De asemenea, pe fosta stradă Flamura Roșie, pe vremea când trăia Garabet Ibrăileanu, lângă casa sa se afla un păr bătrân de aproape 200 de ani, pe care scriitorul l-a îngrijit cu multă dragoste și care a rămas în memoria iesenilor sub numele de «Părul lui Ibrăileanu». Din păcate la ora actuală acesta nu mai există.

Și, nu în ultimul rând, profesorul Leocov îmi amintește că lângă celebrul restaurant Bolta Rece se află «Plopul lui Mihail Codreanu», situat în centrul unei intersecții, la câțiva metri de casa memorială a scriitorului. Se spune că arborele ar fi fost plantat chiar de scriitorul considerat părintele sonetului românesc. Despre proprietarul Vilei Sonet puteți afla mai multe citind cartea lui Viorel Ilișoi: ”Necunoscutul Mihail Codreanu”, Editura Muzeelor Literare Iași, 2014.

Erau multe de povestit. Cuvintele zburau de la profesor la mine, imaginile mi se întipăreau în minte, dar nu am avut timp să iau notițe. Priveam omul din fața mea și îi simțeam fascinația pentru misterele plantelor, pentru această viață care e o magie completă.

Astăzi, după 15 ani, mi-am propus, doar, să redau lumii virtuale fragmente din acel seminar de istorie și botanică la care am avut privilegiul să fiu unicul ”student”.

 

Profesorul Mandache Leucov si Teiul lui EminescuProf. Mandache Leocov (n. 1928) este botanist, fost director al Grădinii Botanice din Iași între anii 1973 – 1990 și profesor în cadrul Facultății de Biologie-Geografie din cadrul Universității Al. I. Cuza din Iași. În cei 18 ani de directorat (fără a fi plătit) a dezvoltat Grădina Botanică de la 43 de hectare la 105 hectare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *