Leonard Relea

luni

18

septembrie 2017

0

COMENTARII

Despre școală… cu tristețe

Scris de , Postat în Gânduri, Opinii

copil la școală
Luni, 18 septembrie 2017

Aș fi vrut să vă spun ceva despre vreo cinci cărți ale unui autor contemporan, dar nu reușesc să-mi adun gândurile. Ultima săptămână a însemnat începerea noului an școlar, ceea ce m-a readus, ca părinte, în mijlocul haosului educațional românesc, de aceea nu mă pot abține să nu pomenesc ceva despre acest sistem anchilozat în principii de secolul al XIX-lea și parazitat politic. Cred că e cel mai prost început de an școlar din ultimii 30 de ani.

Citiți și Câteva gânduri despre… educație

Nu am să vă spun nimic despre manuale sau despre ministrul care umblă cu ”faptele” la el.

Mi-amintesc că am solicitat, în urmă cu vreo 3 – 4 ani, regulamentul intern al unei școli importante din Iași. Nu era afișat pe site-ul instituției, dar l-am obținut. Erau doar 66 de pagini. Existau acolo fragmente care te pot face să râzi sau să plângi.

De exemplu recompensarea elevilor era stabilită în 11 moduri…. iar sancționarea în 22 de moduri.

Mă întrebam atunci, mă întreb și acuma, care este totuși menirea școlii? Să sancționeze? Asta deduc din regulile interne. E unul dintre exemplele care ne arată că avem o educație de secol XXI bazată pe principii de secolul al XIX-lea? O educație care are drept scop mai degrabă frica decât încurajarea aptitudinilor și dezvoltării personale.

“Cuvântul-cheie în şcoala românească este AGRESIUNEA. La agresiunea manualelor se adaugă agresiunea temelor”, spunea academicianul Solomon Marcus.

Din păcate nu e singurul exemplu.

Am căutat cu atenție să aflu care sunt atribuțiile părinților într-o școală, dat fiind faptul că sunt considerați parte a procesului de educare-învățare.

Știți câte rânduri sunt alocate părinților? Șapte (7) rânduri, dintre care cinci încep în felul următor: „Sprijină…. „; al șaselea se referă la faptul că pot avea inițiative privind îmbunătățirea condițiilor de studiu în școală, ceea ce se traduce prin: dotați clasele cu bănci, scaune, table noi și tot ce trebuie dacă vreți ca elevii să învețe într-un mediu educațional adecvat; iar al șaptelea paragraf se referă la ceea ce este cel mai important dintotdeauna, dar mai ales acuma, în învățământul de stat: obținerea de contribuții financiare și materiale etc. Nu vă mai plictisesc deoarece știe toată lumea despre ce este vorba.

Scriam acuma doi ani că educația românească pregătește elevi pentru note, nu oameni pentru societate. Școala românească pregătește elevi pentru statisticile care sunt singurele argumente folosite de reprezentanții inspectoratelor școlare și conducerile școlilor atunci când vor să se laude. În toate cazurile atât inspectoratele cât și școlile defilează cu rezulate care nu le aparțin. Rezultatele sunt consecința muncii elevilor și a sutelor de ore de meditațiii plătite cu bani grei de către părinți.

Sir Ken Robinson lansa un o idee, pentru meditat, în volumul “Școala omoară creativitatea“.

„Nu există un sistem educațional pe Planetă care îi învață dansul în fiecare zi pe copii, în același mod în care îi învață matematică. De ce? De ce nu? Cred că asta este chiar foarte important. Cred că matematica este foarte importantă, dar și dansul este. Copiii dansează tot timpul dacă le este permis, cu toții o facem.”

Ce fel de școală vrem? Îndrăznește cineva să dea un răspuns?

Citește și Eminescu despre școală, într-un fragment de actualitate

 

Sursa foto: pixabay.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *