Leonard Relea

luni

13

martie 2017

0

COMENTARII

Dumitru Vacariu și primul meu autograf

Scris de , Postat în Amintiri despre oameni, Carte

Dumitru Vacariu, Barzaunul si restul lumii
Duminică, 12 martie 2017

Acesta este primul meu autograf, ca cititor, pe volumul ”Bărzăunul și restul lumii” (Editura Junimea, 1981) de Dumitru Vacariu. Am găsit cartea aproape întâmplător în unul dintre rafturile bibliotecii pentru copii.

Aveam 11 ani și eram elev la Liceul Mihai Eminescu din Iași. A fost pentru prima și ultima oară când am intrat într-o sală care cred că se numea ”Laboratorul de limba și literatura română”. Teoretic, Liceul Mihai Eminescu, în anii 80, era de filologie-istorie. Practic erau multe clase cu elevi care doreau să aibă o carieră în sport. Dar în acea zi, mai mulți elevi am fost duși în sala respectivă pentru a asista la lansarea cărții lui Dumitru Vacariu. O carte pentru copii. Nu știam atunci cine este cu adevărat. Pentru noi era o întâlnire cu un scriitor, ceea ce nu era un eveniment obișnuit. Trăiam o emoție pe care nu o mai simțisem până atunci. Emoția că cineva îți scrie numele după ce a scris o ditamai cartea. Aceeași mână care a scris povestea, iată că scrie și numele tău. Pentru un copil de 11 ani nu-i puțin lucru.

Mai târziu, în anii 90, am audiat un curs de Istoria Literaturii Române Vechi ținut de Dumitru Vacariu. E un om deosebit, de o blândețe și o modestie cum rar ați văzut. Între 1958-1964 a făcut detenție politică pentru că a organizat sărbătorirea a 500 de ani de la urcarea lui Ștefan cel Mare pe tronul Moldovei. Apoi, o perioadă a folosit diverse pseudonime: Mitru Dolea, Mitru Elian, Mitru Vaduri.

Ne mai întâlnim, din când în când, pe stradă și mai schimbăm două vorbe.

Iată un fragment amuzant din volumul menționat mai sus, o poveste de vacanță a unor copii de 13-14 ani.

”Cumplită lovitură a mai fost pentru Bărzăun povestea cu poezia publicată în revistă. Ori de cîte ori își aduce aminte de momentele acelea, mai ales de furia cu care Ilinca i-a aruncat revistă în fată strigîndu-i că-i cel mai mare mincinos din lume, îi vine să înghită pămîntul cu tot cu lume. Dar, la drept vorbind, ce vină avea el? Doar el a scris poezia cu gîndul la Ilinca și chiar i-a citit-o și ei într-o seară, iar Ilinca i-a spus că e foarte frumoasă, numai că ei nu-i plac versurile fără rime. Dar de spus a spus că e foarte frumoasă. Ce-i drept, e drept. Deci i-a plăcut. Iar el, încurajat de un asemenea succes, a trimis poezia la revistă. (…)

Numai că revistă respectivă i-a făcut o figură de pomină. Adică a schimbat tot rostul poeziei. Văzând că-i vorba de un pionier și încă de la țară, redactorul respectiv o fi crezut că-i dă o mână de ajutor. Bărzăunul vorbea în versurile sale despre dragostea pentru o fată frumoasă (este de la sine înțeles că nu putea fi altcineva decît Ilinca), iar în poezia publicată fata era înlocuită cu altceva. (…)

Iată de pildă cum arăta strofă I scrisă de Bărzăun:

Îți voi culege nuferi albi din constelații
Să-ți fac din ei cununi, frumoasă mea,
Și voi săpa comorile din lutul veșniciei
Să-mpodobesc potecile-așteptării
Pe care vei veni tu,
Mireasă a zorilor din primăvara mea…

Și iată cum arăta aceeași strofă publicată în revistă:

Îți voi culege flori din constelații
Să-ți fac din ele cununi, comună mea,
Că-n lutul tău găsesc comori de soare
Cînd sap cu mamă pe tarla…

Ei, ce să mai zici?… ”

 

******
Alte volume de Dumitru Vacariu:  Dincolo de poveste (1979, povestiri), Bărzăunul şi restul lumii (1984, roman), Vornicul tării de sus (1984, roman), Poteci fără întoarcere (1987, roman), Comoara (1988, poem), Aventură dincolo de timp (1990, roman), Ochii viperei (1996, roman), Planeta lui Orim (1999, roman), Cronica regatului blestemat (1996, roman), Templul amăgirii (2000, versuri), Casa cu iederă (2000, povestiri),  Cercul de lumină (2001, versuri şi povestiri), Praznicul orbilor (2001, roman).

Ediţii îngrijite (cu prefeţe, note, etc.): I. Teodoreanu, Viaţa şi opera în imagini (1988); Cina de taină; O. Cazimir, Viaţa şi opera în imagini (1995); G. Topârceanu, Viaţa şi opera în imagini (1996); Delavrancea şi copii (1996); E. Gârleanu, Viaţa şi opera în imagini (1997);  P. Ispirescu, Basme (1998); Pe urmele scriitorilor din vatra limbii române (2003).

Antologii şi albume: Psalmi ai marilor iubiri- lirică universală închinată femeii; Iubire, tainică lumină- lirică românească închinată femeii; Iaşi, oraş al marilor destine.

Volume de cercetare literară: Junimea şi junimiştiii (1973); Din cronica unui veac (1978); Al. Vasiliu- Tătăruşi „Focul cel mare”  (1986); Cezar Petrescu „Georgeta”- roman epistolar inedit cu Lucian Vasiliu (2000);   Al. Vasiliu- Tătăruşi „Lunga şi amara pribegie” (2001).

Sursa: comunapipirig.ro

LATER EDIT

Scriitorul Dumitru Vacariu ne-a părăsit astăzi, 26 mai, 2017. Dumnezeu să-l odihnească într-o lume mai bună!

Citiți și Ura lui Bill! O întâlnire cu propria copilărie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *