Leonard Relea

luni

20

noiembrie 2017

0

COMENTARII

Federico Andahazi: un autor și cinci cărți

Scris de , Postat în Carte, Exclusiv

federico andahazi
Luni, 20 noiembrie 2017

Cinci cărți, un singur autor: Federico Andahazi. Contemporan. Un argentinian cu sânge unguresc din partea tatălui. Cinci cărți apărute la Editura Rao, traduse de Ileana Scipione (patru) și Adriana Steriopol (una).

Citește și: Ziua iubitorilor de carte. Dar cine mai citește?

Anatomistul, Editura Rao, 2003

Federico Andahazi pleacă în demersul său scriitoricesc de la un tratat de anatomie din secolul al XVI-lea: De Re Anatomica, un rezultat al cercetărilor chirurgului Realdi Columbi.

Cu ușurință narativă rară, Andahazi îl introduce pe cititor în anii de sfârșit ai Renașterii, purtându-l pe ulițele Padovei, Florenței, Veneției și ale Romei, făcându-l martor și participant la obiceiurile vremii. Astfel, îmbină cu abilitate elementele de ficțiune cu elemente istorice, chiar dacă uneori forțează adevărul istoric.

Personajul său, anatomistul și pictorul Mateo Columb reușește să distrugă câteva mituri ale vremii legate de corpul femeii. Chemat să consulte o văduvă tânără, ale cărei suferințe nu reușise să le aline nici unul dintre doctorii vremii, Columb descoperă întâmplător ceea ce va numi Dolce Veneris, ”tărâmul erosului feminin”, despre care va scrie în tratatul său, ceea ce îl va aduce în fața tribunalului inchizitorial. Cum își va argumenta Mateo Columb apărarea în fața acuzațiilor pentru care oricine era condamnat la moarte, rămâne să descoperiți citind.

Romanul este pe nedrept catalogat în foarte multe note online ca un roman pornografic. Este nedreaptă o asemenea încadrare atâta timp cât ”Luni de fiere”, de Pascal Bruckner, sau ”Istoria ochiului” de Georges Bataille, ori ”Femei” de Charles Bukowski sunt considerate romane erotice.

Prim ediție a volumului Anatomistul a fost publicată în 1997. Traducerea: Ileana Scipione.

 

Mironosițele, Editura Rao, 2007

Al doilea roman al lui Andahazi, după succesul neașteptat al Anatomistului, apare un an mai tîrziu, in 1998. Mironosițele îl transportă pe cititor la începutul secolului al XIX-lea, într-o casă de vacanță, de pe malul lacului Leman, din Elveția, închiriată de Lord Byron, unde și-au dau întâlnire Mary Shelley, Percy Shelley, Claire Clairmont și John William Polidori.

Din nou, Andahazi, plecând de la o realitate istorică, introduce elemente de ficțiune care de data aceasta ating culmea fantasticului. Personajul în jurul căruia se construiește acțiunea este John Polidori, secretarul lui Byron, care va deveni creatorul romanelor cu vampiri. Acesta este prins într-o plasă de de intrigi, amoruri, povestiri despre crime și secretul a trei surori.

Totul pleacă de la un simplu pariu, făcut într-o seară în jurul mesei, care va fi motivul ce va duce la scrierea romanelor Frankenstein, de Mary Shelley, și Vampirul, de John Polidori. Momentul este povestit chiar de Shelley în prologul la romanul său.

Federico Andahazi nu face altceva decât să preia câteva elemente istorice și să le pună într-un tablou incitant.

Traducerea: Ileana Scipione.

 

Secretul culorii pure, Editura Rao, 2002

”Secretul culorii pure” ne plimbă din nou prin timpul Renașterii. Protagoniștii sunt oameni care stau în fața șevaletului căutând un secret, o culoare. Două școli de pictură, una florentină și una flamandă vor să atingă perfecțiunea, motiv pentru care nu se dau în lături de la nimic. De data aceasta Federico Andahazi pune pe hârtie un thriller. Crime, înscenări, victime colaterale, furie, viclenie și multă tensiune sunt câteva dintre caracteristicile acestui roman care poate ține în suspans orice cititor. Unde se află secretul culorii pure și cine va pune primul mâna pe el veți descoperi citind volumul tradus de Ileana Scipione.

 

Conchistadorul, Editura Rao, 2007

Oare chiar o fi fost Columb cel care a descoperit civilizațiile din ”lumea nouă” sau este posibil ca mai întâi un alt aventurier, venit din cealaltă parte a lumii, să fi descoperit Europa și să fi făcut înconjurul pământului înaintea oricăror altor navigatori europeni?

Acest ultim roman al lui Federico Andahazi, publicat la noi, ne aduce aminte de aventurile pe care le trăiam în copilărie citind volumele lui Jules Verne. Protagonistul este, de această dată, un tânăr de pe celălalt țărm al Atlanticului, pe nume Quetza. Acesta reușește să traverseze oceanul și să descopere ”civilizația” europeană, o lume dură, brutală, lacomă, dornică de expansiune.

Întors în propria țară, victimă a destinului, Quetza nu poate să facă altceva decât să aștepte, privind în largul oceanului, ziua în care navele europenilor vor sosi aducând cu ele ”zeii morții și ai distrugerii”.

Traducerea: Ileana Scipione.

 

Cetatea ereticilor, Editura Rao, 2011

Al cincilea roman istoric al scriitorului argentinian, publicat la noi. De data aceasta cititorul este invitat în Franța medievală, unde un duce urzește tot felul de planuri pentru a-și asigura celebritatea și puterea. Cum putea să o facă cel mai ușor? Mistificându-și biografia și inventând relicve care să atragă atenția. Planul său, extrem de laborios, pare că va da greș de mai multe ori, dar viclenia ducelui nu cunoaște limite. În paralel, un tânăr călugăr împreună cu fata ducelui, reușește să creeze o adevărată revoltă religioasă și să pună bazele unei comunități de oameni liberi. Din păcate, visul nu durează mult, comunitatea este strivită și destinul tânărului călugăr se intersectează cu viclenia și planul ducelui. În felul acesta, Federico Andahazi ne dezvăluie ”o poveste” a creării celebrului Giulgiu din Torino, o relicvă care a stârnit numeroase controverse nu doar în lumea creștină ci și în comunitatea științifică.

Traducerea: Adriana Steriopol.

 

Citește și: URA lui Bill! O întâlnire cu propria copilărie

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *