Leonard Relea

vineri

11

ianuarie 2019

0

COMENTARII

Fermecătorul Hrisoverghi și un amor adulterin în Iașul lui 1836

Scris de , Postat în Carte

fermecatorul Hrisoverghi
Vineri, 11 ianuarie 2019

”În toate casele mari, boierești, la Roznovănești, la Ghiculești, la Bălșești, la Sturzești, la Cantacuzinești și alții, balurile și sindrofiile n’au mai contenit toată ziua. Baluri mascate, baluri costumate, pentru care se aduceau cu cheltuială mare toalete scumpe, deadreptul dela Paris ori dela Viena, se intercalau printre balurile obicinuite. Frumoaselor dudui și tinerelor cucoane de mult ce dansau, (câteodată săptămâni întregi, în fiecare noapte până la zi), trebuia să li se taie pantofii spre a li putea fi scoși din picioarele umflate deatâta joc.

Viața mondenă în capitală Moldovei era din cele mai intense și în stil cu totul occidental. Subt înrâurirea Apusului european cu care veneau tot mai des în contact, boierii moldoveni adoptaseră obiceiurile și toată rânduială de trai a nobilimilor occidentale. Odată cu îmbrăcămintea după  moda Apusului, atât pentru bărbați cât și pentru femei, boierimea a importat dansurile și muzica. (…)

Lumea bună a Iașului, în prima parte a secolului al XIX-lea, își aducea mobilă de la Paris și Viena, oglinzi de Veneția, iar din casele mari nu lipseau ”clavirul și biliardul”. La masă se foloseau porțelanuri de Saxa și Sevres, cu tacâmuri de argint, parisiene, și pahare din cristal de Boemia. De asemenea erau nelipsite dulapurile mari, din lemn de nuc sau stejar sculptat, pe rafturile cărora se găseau nenumărate ”tomuri legate în piele și cuprinzând, în limbă germană, engleză, italiană, dar în deobște franceză, operile cele mai de seamă ale culturii universale, literare, filosofice, istorice și științifice. (…)

Boierimea ieșană era foarte iubitoare de teatru franțuzesc căci influența Parisului adusă de tinerele odrasle ale vechilor boieri era covârșitoare și alungase din saloane grecismul”.

*****

Aceasta era atmosfera în Iașul anului 1835, imediat după numirea lui Mihail Sturza pe tronul Moldovei. După un secol de domnii fanariote, Moldova privea spre Europa occidentală și se racorda la cultura europeană.

Aceasta este atmosfera ieșeană recreată de Theodor Râșcanu în romanul ”Fermecătorul Hrisoverghi”, publicat în 1943 la Editura Contemporană. Volumul aduce în actualitate o poveste de amor păcătos care a stârnit emoții puternice în târgul Ieșilor în prima jumătate a secolului al XIX-lea. După cum însuși autorul recunoaște, nu este un roman pur și simplu ci un roman istoric.

Alexandru Hrisoverghi, considerat, la vremea respectivă, un tânăr poet cu potențial, va rămâne cunoscut, totuși, în istorie mai mult pentru faptul că a murit la 26 de ani decât pentru opera poetică, subțire de altfel, publicată, câțiva ani mai târziu, într-un volum, de Mihail Kogălniceanu. Apoi, la începutul secolului al XX-lea, Ilarie Chendi face un portret al tânărului poet ieșean și își exprimă speranța că vreun prozator va încerca să surprindă, la un moment dat, ”un roman cultural din cele mai frumoase”.

Să ne întoarcem la povestea lui Hrisoverghi.

Romanul începe în 1934 cu întâmpinarea la Iași a noului domn Mihail Sturza. Un moment mult așteptat de ieșeni, atât de calicime cât și meșteșugari, negustori și boieri. În toată această zarvă, coana Catinca Beldiman, tânăra nevastă a boierului Iordache Beldiman, considerată cea mai frumoasă femeie din Iași, cu inimă sprințară, a pus ochii pe un locotenet din alaiul domnesc. Nimeni altul decât cel mai râvnit burlac al târgului. Când a aflat că era și poet pe deasupra, a simțit că visul ei dintotdeauna, de a fi iubită de un condeier al stihurilor, se va împlini.

Theodor Râșcanu construiește intriga romanului folosindu-se de o arhitectură socio-istorică gândită până la cele mai mici amănunte. Regăsim în paginile volumului un târg al Ieșilor, după epoca fanariotă, cu străzi pe care și astăzi le descoperim cu nemăsurată uimire că au rezistat timpului: Ulița Păcurari, Ulița Lozonski, Ulița Fătu, Ulița Buna Vestire, ori mahalele care astăzi sunt cartiere ale orașului: Socola, Țicău, Frumoasa, Tătărași, Ciurchi. De asemenea vestitele case boierești care încă mai stau în picioare, unele având peste 200 de ani vechime: casele Cantacuzinești, Roznovănești, Ghiculești, Balșești, Sturzești și altele.

În tot acest tablou al Iașului anilor 1835 – 1836 se înfiripă și crește amorul adulterin al Catincăi Beldiman cu poetul și locotenentul Alexandru Hrisoverghi. Baluri, serate, vizite, poezii, bilețele, flirturi, sunt tot atâtea ”cârlige” în care se prinde și aprinde iubirea interzisă.

Dar un asemenea amor nu poate dura la nesfârșit. Boierul Iordache Beldiman află de la servitoare ce se petrecea noaptea în odaia necredincioasei soții. Așa că pe 27 februarie 1837 anunță că pleacă la moșie, dar pe drum se oprește la un han din Bârnova și după miezul nopții se întoarce acasă. Poetul amorez a încercat să scape sărind pe fereastră, dar la contactul cu solul a suferit câteva fracturi care în următoarele zile se vor dovedi fatale. Mai mult, până să-l descopere boierul Beldiman, Hrisoverghi a stat în zăpadă, îmbrăcat sumar, pe un ger cumplit.

În aceeași noapte Catinca Beldiman a fost trimisă la tatăl său, vornicul Neculai Dimaki, iar în patul său a fost adus suferindul Hrisoverghi pe care boierul ar fi vrut să-l găzduiască până la însănătoșire. După 9 zile, Hrisoverghi a murit acasă, așteptând în zadar o vizită a Catincăi Beldiman. Cea mai frumoasă femeie din târgul Ieșilor îl uitase deja. După divorțul de Iordache Beldiman, Catinca se va căsători cu Teodor Balș și va deveni o înfocată antiunionistă.

Interesant este că scena prinderii în flagrant a amorezilor se petrece în casa situată la intersecția străzilor Păcurari și Fătu, acolo unde astăzi se află o instituție de învățământ superior. Trec deseori pe lângă acea casă și mereu mă întreb de la ce fereastră a sărit tânărul poet? O casă care fără această poveste ar fi doar un exercițiu de arhitectură.

Șapte ani mai târziu, în 1943, Kogălniceanu și Negruzzi, prieteni ai lui Hrisoverghi, i-au publicat poeziile într-un volum prefațat cu un text biografic, fără a pomeni de scandalul amoros care i-a adus sfârșitul deoarece restul protagoniștilor erau, încă, în viață.

Dincolo de intriga amoroasă, romanul lui Theodor Râșcanu este un document despre viața socio-culturală din târgul Ieșilor în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Un document mult mai ușor de urmărit de cititorul obișnuit decât o relatare istorică academică.

 

Citiți și: Adrian Christescu ne deschide ușa la Hotelul amintirilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *