Leonard Relea

duminică

15

septembrie 2019

0

COMENTARII

Gellhorn și Hemingway, o poveste care ar fi putut fi adevărată

Scris de , Postat în Carte

gellhorn si hemingway
Duminică, 15 septembrie 2019

Hemingway și Gellhorn, două personalități accentuate, una consacrată și cealaltă în formare, puteau să-și lege viețile una de alta? Ce așteaptări avea Papa după două mariaje și ce își dorea Marty de la prima experiență maritală? Cum au rezistat împreună, ce au reușit să ofere unul altuia și cum s-au despărțit? Iată câteva întrebări la care se pot găsi niște răspunsuri în zecile de cărți despre viața lui Papa Hemingway, mai ales dacă știi să citești și printre rânduri. De asemenea, scrierile Marthei Gellhorn sunt suficiente pentru a găsi un răspuns.

Și totuși, romanul Paulei McLain, ”Hemngway și cu mine”, Editura Humanitas Fiction,2019,  aduce la un loc o serie de întâmplări adevărate pe care le introduce într-un univers ficțional în care începe, se consumă și se sfârșește iubirea dintre cei doi protagoniști.

Scris la persoana întâi, romanul este despre Martha Gellhorn. Papa Hemingway este personajul secundar. Un personaj secundar fără de care nici o propoziție n-ar mai fi avut sens.

Ce-și doresc cei doi unul de altul? Ce vor obține? Cât de mult își vor fi atins visurile? Trei întrebări la care romanul Paulei McLain încearcă să sugereze niște răspunsuri.

Martha Gelhorn era o jurnalistă plină de viață, curajoasă și cu un puternic spirit de aventură care își dorea mai mult de la carieră. Hemingway era deja un jurnalist consacrat și un scriitor de valoare, aflat la al doilea mariaj, care nu refuza nici o provocare a vieții.

Gelhorn își dorește, pentru început, doar o relație amicală și profesională. Crede că poate să învețe și să crească la umbra celui supranumit Papa. Și impune limite.

”Spania era șansa de-a-mi descoperi atât vocea, cât și direcția. Ar fi fost o mare greșeală să cad acum în brațele cuiva, iar să fiu cu Ernest ar fi fost încă și mai riscant. Nu-mi puteam permite să pierd acest minunat pod al prieteniei și-al înțelegerii dintre noi, nu când era așa nou. Nu doar pentru sex. De asemenea, nu-mi puteam închipui nicicum o relație cu un asemenea bărbat. Era ca un star de cinema pe-aici. Când zicea el ceva, toți se trăgeau mai aproape. Fiecare dintre corespondențele lui mâzgălite în grabă, aproape indescifrabile dacă nu știai la ce te uiți, îi aducea câte cinci sute de dolari. În dreptul numelui meu scria cincizeci de dolari și nu știam dacă aveam talent ca să câștig mai mult.”

Pentru Hemingway, al doilea mariaj devenise deja o formalitate. Căsătoria cu mult prea bogata Pauline nu-i mai oferea nici o satisfacție. Așa că făcea tot posibilul să stea cât mai mult departe de soție și cei doi băieți. Zone de conflict din care transmitea ca ziarist, participarea la safari, la coride și meciuri de box, plus legături pasagere, îi ofereau suficientă adrenalină pentru a se simți viu în mijlocul unei lumi aflată într-o profundă schimbare.

Cei doi protagoniști s-au cunoscut în SUA în 1936 și s-au reîntâlnit în 1938 în timpul războiului din Spania. A fost momentul în care au hotărât să rămână împreună. De altfel, după terminarea războiului, Hemingway și Martha Gellhorn s-au retras în Cuba. Urmează o perioadă considerată de mulți că fiind de maximă creativitate pentru scriitorul american. Încurajat de Marta, acesta scrie într-un an romanul ”Pentru cine bat clopotele”, devenit repede un bestseller și vândut în peste un milion de exemplare.

Referindu-se la ușurința lui de a scrie, la un moment dat, în volumului Paulei McLain, Martha Gellhorn spune:

”Am simțit cum mă cuprinde gelozia atât de acut și înfiorător, de-mi venea să mă strecor undeva sub verandă și să încep să-mi rod singură ficatul. Eu încă așteptam și mă rugam să dau de povestea potrivită pentru carte, în timp ce el părea să fi picat acolo cu naturalețe, de parcă era o stare primită în dar de la Dumnezeu.”

În toamna aceluiași an Hemingway obține divorțul și se căsătorește cu Martha. Apoi plecă amândoi pentru a scrie despre războiul din China împotriva Japoniei. Întoarcerea în Cuba și cel de al doilea Război Mondial crează, încet, încet, o ruptură în cuplul Hemingway – Gellhorn. În timp ce Martha este solicitată pentru a scrie, Papa se joacă de-a spionii, timp de vreo doi ani, patrulând cu barca în largul apelor Cubei și pescuind. Simțind că trece pe locul secund, Hemingway, orgolios, forțează o revenire în cariera de jurnalist și pleacă să surprindă debarcarea în Normandia. Martha Gellhorn nu putea lipsi nici ea. Ceea ce fusese cândva dragoste s-a transformat în rivalitate profesională. Deja relația de cuplu era o amintire. Și Martha a decis să-l părăsească.

După cum avea să declare mai târziu, într-un interviu, nu a dorit să fie o notă de subsol în viața cuiva.

Potrivit biografilor lui Hemingway, a fost singura femeie care l-a părăsit și el nu a iertat-o niciodată pentru asta.

Romanul Paulei McLain pune în culori noi relația celor doi. Studiind cu atenție scrierile despre viața celebrului scriitor american McLain reface un puzzle pe care după ce îl vedem în ansamblu nu putem decât să spunem că este o poveste atât de bine scrisă încât chiar și Hemingway cu Gellhorn ar fi convinși că așa s-a întâmplat cu adevărat.

Citiți și Andi Ștefănescu, un debut ”dincolo de farmecul nopții”

PS: Romanul Paulei McLain nu trebui confundat cu ecranizarea care a apărut cu vreo 6 ani mai devreme: Hemingway & Gellhorn (2012), în regia lui Philip Kaufman, cu Clive Owen și Nicole Kidman.

 

Martha Gellhorn este considerată unul dintre cei mai buni jurnaliști din zone de conflict ai secolului al XX-lea, având o carieră de peste 60 de ani. S-a sinucis în 1998, la vârsta de 89 de ani.

După despărțirea de Martha, Hemingway s-a recăsătorit cu jurnalista Mary Welsh. S-a sinucis în iulie 1961.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *