Leonard Relea

miercuri

18

iulie 2018

3

COMENTARII

Lili Crăciun ne surprinde cu Prizonieri ai umbrelor

Scris de , Postat în Carte, Exclusiv

prizonieri ai umbrelor
Miercuri, 18 iulie 2018

După ce ne-a lăsat la un pas de infarct cu romanul Călătoria (reeditat sub titlul Călcând pe cioburi de oglindă) și ne-a amuzat cu Menajerele soacrei mele, scriitoarea Lili Crăciun ne surprinde în acest an cu o nouă apariție editorială: Prizonieri ai umbrelor (Editura EIKON). Este al treilea volum de proză, de la debutul din 2015. Între timp a publicat și un volum de versuri, Între relativ și absolut, tot la Editura EIKON, 2018.

Prizonieri ai umbrelor este un roman a cărui acțiune se petrece în Iași în prima jumătate a anilor 90.

Pe scurt, o femeie divorțată, cu doi copii, care se zbate să supraviețuiască într-o societate aflată într-o continuă convulsie și transformare,  descoperă într-o zi că viața mai are și surprize plăcute. Chiar dacă prietenii încearcă să o protejeze, Diana se lasă, până la urmă, purtată de valurile emoțiilor alături de un bărbat care e parte dintr-o serie de evenimente ce nu pot fi povestite ci doar bănuite.

Diana și Adrian construiesc împreună, în ciuda tuturor celor din jur care se opun, un univers al lor, pe care încearcă să-l țină departe de fantomele trecutului. Mai ales ale trecutului lui. Și totuși, fantomele se răzbună. Încet, sistematic.

După cum spune Lili Crăciun în introducere, ”povestea începe în primăvara anului 1995, cu o discuție banală între două prietene”. Practic e o poveste adevărată spusă într-o poveste în care povestitoarea își maschează identitatea.

Schițând parcă peisajul în care se va desfășura povestea adevărată, autoarea ne dă câteva indicii chiar de la început, prin vocea povestitorului.

”— Dacă ai răbdare, am să-ți povestesc și poți să apreciezi singur. Spui mereu că vrei să știi mai multe despre locurile unde s-a născut Lia. Nu diferă prea mult față de ceea ce știi deja din țara ta. Aceleași lupte pentru bani, putere și influență. În funcție de scara la care se dau, diferă doar mijloacele. Garnisite cu povești de amor, devin picante iar atunci cînd chiar aceste picanterii sunt chiar cauza ele se transformă, de cele mai multe ori, în tragedii.
— Ok, dacă vă face bine, povestiți. Abia nu adorm la volan.
— Ca să înțelegi, trebuie să știi că în România, la cinci ani de la căderea lui Ceaușescu, erau vremuri tulburi, sulfuroase chiar. Revoluția și bucuria căderii regimului comunist se transformaseră în ceva monstruos. Foștii comuniști și securișii – știu că ai auzit de faimoasa Securitate a lui Ceaușescu – s-au regrupat imediat după 1990 și, în scurt timp, au pus mîna pe tot. Economie, viața politică, funcții cheie în administrație, sănătate, învățămînt, totul era sub controlul lor. ” (Prizonieri ai umbrelor, pg. 11)

 

Pe acest fundal se desfășoara acțiunea romanului.

La o primă lectură, cititorul este tentat să vadă în paginile cărții un ”love story” în care fiecare dintre protagoniști fuge de propriul trecut, dar împreună se lovesc de diverse obstacole care vin din viața deja consumată. Aceste umbre ale trecutului sunt ingredientele care scot volumul din zona exclusivă a romanelor de dragoste,  reușind să atingă note dramatice de mister și o tensiune crescută gradat.

Iar la sfârșit apare nevoia unui răspuns la o întrebare: ”A fost… sau n-a fost”?

Ce a fost și ce n-a fost va descoperi fiecare cititor în parte. Finalul nu oferă cheia enigmei și tocmai de aceea, întorcând ultima filă a cărții, acțiunea continuă în imaginația fiecăruia.

 

3 Comments

  1. cvm

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *