Afară-i toamnă Mihai Eminescu Afară-i toamnă, frunza ‘mprăştiată, Iar vântul svârlă ‘n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N’ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri, Visez la basmul vechiu al zânei Dochii, În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri; De odat’aud foşnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri… Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.   Nervi de toamnă George Bacovia E toamnă, e foşnet, e somn… Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plânset, e gol… Şi-i frig, şi burează. Amanţii, mai bolnavi, mai […]

Sâmbătă, 5 octombrie 2019 Pentru că e 5 octombrie vreau să ne amintim de cea mai cunoscută poezie scrisă de Zaharia Stancu: Cântec șoptit. Versuri puse pe muzică de grupul folk Poesis, grup format la Constanța, în 1977, devenit cunoscut abia din 1982 când s-a alăturat Cenaclului Flacăra în formula Eugen Baboi și Marius Bațu. Despre Zaharia Stancu pot fi multe de spus și nu mi-am propus să-i analizez biografia. S-a născut pe 5 octombrie 1902, la Salcia, județul Teleorman și a decedat pe 5 decembrie 1974, la București.   Cântec șoptit Odată am ucis o vrabie Am tras cu praştia-n ea şi-am lovit-o Pe urmă o zi şi-o noapte întreagă Am tot plâns-o şi am tot jelit-o În mână ţineam o bucată de pâine Degeaba, mi-a spus, degeaba mai plângi […]