Înger fără aripi. Scurte amintiri
Sâmbătă 14 noiembrie Înger , îngerașul meu…. Probabil că mulți dintre voi vă amintiți acea scurtă rugăciune pe care, copii fiind, o învățam repetând după mama sau după bunica, seară de seară, versurile scurte și zglobii. Eu sunt mic, Tu fă-mă mare. // Eu sunt slab, Tu fă-mă tare. Și apoi mergeam la culcare știind că îngerașul ne păzește somnul , bucuroși și plini de speranță că într-o zi vom fi mari, ca mama, ca tata, ca mamaia, ca tataia și ca toți acei oameni mari care, după mintea noastră puțină de copil, aveau voie să facă orice. De unde să știm că ”a fi mare” nu e chiar cea mai gustoasă felie din tortul vieții. Dar, oricât de mari am fi, nu dispare ideea că există undeva un Înger care ne veghează […]