Leonard Relea

luni

30

decembrie 2019

1

COMENTARII

Pașaport spre paradis, un roman al dezumanizării

Scris de , Postat în Carte

Pasaport spre paradis

După fulminantul debut din 2015, cu romanul Călătoria (Editura Eubeea, 2015), Lili Crăciun revine în acest an, în atenția publicului cititor, cu un nou volum, al cincilea, deja, care ar trebui să ne pună pe gânduri, mai ales pentru că este construit pe fapte reale: Pașaport spre paradis, Editura Primus, Oradea, 2019. De altfel, cei care au citit și precedentele volume semnate de Lili Crăciun, Menajerele soacrei mele, Editura Eubeea, 2016,  Prizonieri ai umbrelor, Editura Eikon 2018, și Șopârle cu cheiță, Editura Primus, 2019, știu că fiecare în parte are în spate întâmplări reale trăite de autoare sau povestite de alții.

În acest context, subiectul noului roman a plecat de la confesiunile directe ale unei fete, după zile și nopți de povestit, de scormonit prin cele mai îndepărtate colțuri ale memoriei, pentru a aduce la suprafață un coșmar trăit în anii 90.

Practic, sunt două povești care pleacă din puncte diferite se intersectează, se despart și iar se întâlnesc pe parcursul cărții.

Povestea principală a romanului le are ca protagoniste pe două gemene din Botoșani, Anca și Ana, două adolescente, care sunt păcălite de un cuplu de traficanți cu promisiunea că vor munci în Italia, în restaurante. În jurul lor, două caractere diferite, Lili Crăciun, cu un fin simț al detaliului, țese intriga romanului. Cititorul de presă nu etse străin de știrile privind traficul de persoane, dar ceea ce aduce nou autoarea este descrierea drumului făcut de cele două fete în compania diverșilor traficanți, începând de la un cuplu de români până la criminali dotați cu armament de război.

”Le era foame și sete, erau murdare, transpirate, nu-și dăduseră cu un strop de apă pe ochi sau cu un pieptene în păr, ori să-și facă nevoile. Hainele miroseau a acru. Părul ud se uscase alandala, în smocuri care se lipiseră dizgrațios unele de altele. Formau un grup patetic. Cinci femei nepieptănate, care tremurau înghesuite una în alta, privindu-se cu ochi îngroziți. Nu îndrăzneau să ceară sau să întrebe ceva, instinctul de conservare le impunea să tacă, să-și înghită revolata și să facă exact ce li se ordona.” (Pașaport spre paradis, pg 208)

Tratate ca la târgurile de sclavi, dezbrăcate pe un câmp și evaluate de ochii lucioși ai traficanților, fetele ajung la un grad de dezumanizare care sfidează orice închipuire.

”Douăsprezece namile cu chipuri amenințătoare, în tricouri și pantaloni negri și cu mitraliere în mâini, au coborât din mașini, de parcă zona era sub asediu iar ele (fetele, n.r.) reprezentau un dușman periculos, de temut. (…) Cu vârful puștii le-a făcut semn să se dezbrace. (…) Când n-a mai rămas nici o piesă de lenjerie de dat jos de pe trupul celor cinci femei îngrozite, grupul de bărbați s-a apropiat cu pași mici, păstrând formația. (…) Fetele se învârteau în fața bărbaților care râdeau, își dădeau coate, le împungeau cu degetele sau cu arma. (…) Bărbații le-au ridcat buzele, uitându-se atent în gură, numărându-le dinții ca la cai. Apoi le-au verificat sânii. Puneau mâna, strângându-i în palmele lor aspre, ridicându-i să le vadă tăria. Au urmat fesele. În jurul a cinci femei se adunase o haită de animale flămânde…” (Pașaport spre paradis, pg 216)

Imaginile sunt de o duritate șocantă și scot la suprafață o mizerie a societății pe care un om obișnuit nu și-o poate închipui.

A doua poveste este despre Natașa, o tânără dintr-un sat din Republica Moldova, abuzată de tată încă din copilărie, care ajunge într-o rețea de prostituate în Albania. După o perioadă extrem de dură, în care devine o vedetă a bordelului, este ”cumpărată” de un general sârb, urmărit la rândul său pentru crime de război. Reîntoarcerea Natașei în satul copilăriei, în casa părintească, în care tatăl o sechestrează, și lupta ei cu demonii copilăriei deschide calea care va duce la o întâlnire ce îi va da posibilitatea să se întoarcă spre trecut și să-și cauterizeze o rană deschisă.

Întâlnirea dintre Natașa,  Ana și Anca ar putea părea un aranjament convenabil al autorului, dar nu putem spune așa ceva deoarece faptele s-au petrecut în realitate. E vorba de destin sau poate că e mai bine să scriu ”DESTIN”. După cum spuneam, întâlnirea celor trei fete rezolvă nu doar problemele de ordin factual ci și rănile ascunse care macină suflete.

Pe scurt, Pașaport spre paradis este un roman al dezumanizării, al abuzurilor fizice și sexuale, al traficului de carne vie, al speranțelor naive și al inocențelor strivite de bocancii brutelor pentru care singura plăcere se reduce la a produce suferință. Lili Crăciun dozează emoțiile pe care le transmite cititorului, le amestecă, trecând de la milă și compasiune spre furie, făcându-le să crească de la un capitol la altul, ridicându-le la apogeu după care finalul cu nuanțe cehoviene în loc să pună punct poveștii, deschide nebănuite căi pe care cititorul le poate explora cu propria imaginație.

1 Comment

  1. cvm

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *