Leonard Relea

luni

2

aprilie 2018

0

COMENTARII

Pavese: ”Poezia nu este sens ci stare…”

Scris de , Postat în Gânduri

Pavese ochi
Luni, 2 aprilie 2018

Nu este un articol, e doar o poezie de Cesare Pavese: ”Va veni moartea și va avea ochii tăi”.

O poezie recitată de actorul Vittorio Gassman și o traducere excepțională de Claudiu Komartin.

Ca o scurtă introducere voi spune că pe 20 februarie 1946, în jurnalul său, cunoscut după publicare ca ”Meseria de a trăi”, Cesare Pavese scria:

”Poezia nu este sens ci stare, nu înțelegere ci existență”.

(Ed. pentru Literatură Universală, București 1967, p. 290)

Verrà la morte e avrà i tuoi occhi

Verrà la morte e avrà i tuoi occhi.
questa morte che ci accompagna
dal matino alla sera, insonne,
sorda, come un vecchio rimorso
o un vizio assurdo. I tuoi occhi
saranno una vana parola,
un grido taciuto, un silenzio.
Così li vedi ogni matina
quando su te sola ti pieghi
nello specchio. O cara speranza,
quel giorno sapremo anche noi
che sei la vita e sei il nulla.

Per tutti la morte ha uno sguardo.
Verrà la morte e avrà i tuoi ochi.
Sarà come smettere un vizio,
come vedere nello specchio
riemergere un viso morto,
come ascoltare un labbro chiuso.
Scenderemo nel gorgo muti.

 

 

Sursa foto: pixabay.com

 

 *******
 Note biografice (sursa: Wikipedia)

În data de 9 septembrie 1908 se naște la Santo Stefano Belbo (Cuneo), în apropiere de Torino, fiul lui Eugenio Pavese, funcționar la Tribunalul din Torino și al Consolinei Mesturini, ce provenea dintr-o familie de comercianți bogați.

Între 1915-1926 – studiile la Torino; spre sfârșitul acestei perioade începe să-i citească pe D’Annunzio, Papini și scrie primele versuri.

Între 1926-1929 – student la Universitatea din Torino, Facultatea de Litere și Filozofie. Studiază cu pasiune literatura clasică și engleză, începînd să fie interesat și de literatura americană.

în 1930 – își susține lucrarea de diplomă, dar nefiind înscris în partidul fascist, nu poate deveni asistent la Universitatea din Torino. Predă ca suplinitor latina în afara orașului Torino.

În 1933 – se înscrie în Partidul Național Fascist și astfel poate deveni profesor suplinitor de italiană chiar la liceul la care a studiat și el, în Torino.

În 1935 – o cunoaște pe Battistina Pizzardo (Tina), profesoară de matematică, angajată în mișcarea antifascistă, femeia care îi va marca întreaga viață afectivă. În 13 mai este arestat și după câteva luni de închisoare, este condamnat la trei ani de domiciuliu forțat în Calabria.

În 1936 – martie este eliberat și revine la Torino, unde află că Tina s-a logodit, veste care-i provoacă o profundă criză sentimentală și morală.

În 1937 – reia colaborarea cu editura Einaudi și lucrează și pentru editura Mondadori. La 1 mai 1938 este definitiv angajat de către editura Einaudi.

În 1943 – din 8 septembrie editura Einaudi este sub directa obsevare a unui comisar al regimului Mussolini, instalat în nordul Italiei. Pavese este obligat să trăiască retras, sub numele fals de Carlo de Ambrogio, până la 25 aprilie 1945.

În 1945 – după eliberarea Italiei, editura Einaudi își reia activitatea. Pavese devine un factotum al editurii, reia vechile contacte cu colaboratorii, întrerupte în timpul ocupației germane. În luna august se transferă la Roma, unde coordonează activitatea filialei editurii Einaudi.

În 1947 – se înscrie în Partidul Comunist Italian.

între 1949-1950 – conduce revista „Cultura e realta” („Cultură și realitate”).

În 1950 – în iunie primește premiul ‘Strega’ pentru „La bella estate” („Vara de neuitat”).

Pe 17 august 1950 – ultimele pagini din jurnalul „Il mistiere di vivere” („Meseria de a trăi”)

În noaptea de 26 august 1950 – Pavese se sinucide într-o cameră din hotelul Roma din Torino.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *