Leonard Relea

joi

30

august 2018

0

COMENTARII

Pe scurt, despre femei, cu Octavian Paler

Scris de , Postat în Gânduri

Joi, 30 august 2018

O prietenă a postat, zilele trecute, un fragment dintr-un interviu acordat revistei Tango de Octavian Paler, în 2006. Întrebat dacă are vreo ”slăbiciune pentru femei”, acesta a făcut o eschivă și a generalizat o idee care cred că trebuie privită ceva mai nuanțat.

”În primul rînd, sînt constient că trăiesc într-o țară de misogini. Cred că România este o țară de misogini. Și dacă mă veți contrazice, vă voi ruga să-mi dați un exemplu, măcar unul, de mare poveste de dragoste la români. În toate culturile, mai mari sau mai mici, există o poveste de dragoste: „Tristan și Isolda“, „Romeo și Julieta“, „Anna Karenina“… pînă și cei din peșteri au desenat un corp de femeie. La noi nu există nici o poveste de dragoste. După cum nu există sentiment tragic. Cred că dragostea, la noi, parcurge doar distanța dintre romanță și pat. Altfel spus, dragostea nu este un sentiment puternic, care să tulbure spiritele.”

*****

E adevărat că fiecare scrie despre ceea ce poate simți. La fel și Octavian Paler. De altfel, după 1990 mi s-a părut că acesta a fost mult mai preocupat de chestiuni politice decât de scris, în stilul care l-a consacrat. Am constatat cu surprindere, reluând cărțile lui din anii 80 că sunt destule fragmente sau povești ce se regăsesc în cărțile publicate după 90. Îi admir stilul dar, din păcate, după 1990 parcă nu prea a mai venit cu ceva nou.

Cât despre relația cu eternul feminin, am rezerve că Octavian Paler era cel mai indicat pentru a exprima o părere cu rol de axiomă. Recunoaște ca n-a avut ”tragedii sentimentale” dar ne pune la colț, ca popor, pentru că n-am dat literaturii universale o asemenea poveste. El a avut pixul în mână. Ce l-a împiedicat să creeze el o astfel de poveste?

Are dreptate într-o singură privință: societatea românească este misogină. Și aș mai adăuga: antisemită (de revăzut dovezile istorice adevărate, nu cele mistificate),  frustrată etc.

Ca să mă refer la exemplele date de Octavian Paler, cred că ”Romeo și Julieta” e mai degrabă o poveste despre ură, răzbunare, prejudecăți, ambiții, o poveste în care există mai multe crime decât dovezi de dragoste. Tristan și Isolda, la fel, are ca final moartea. Dacă o poveste de dragoste este considerată ”mare” doar în cazul în care la final cei doi trec în lumea umbrelor, atunci nu reușesc să văd rostul acestui sentiment.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *