Leonard Relea

luni

21

martie 2016

4

COMENTARII

Poezie … Cine n-a scris măcar o poezie?

Scris de , Postat în Exclusiv

poezie Singur de St O Iosif
Luni, 21 martie 2016

Cine n-a scris măcar o poezie , nu este un om complet. Bine, poate că exagerez, poate nu e vorba de poezie, cât de emoția și nevoia care te face să scrii versuri. Cine n-a trăit această emoție, nu cred că poate fi un om complet. Versuri cu rimă, versuri albe… nu contează. Dacă vin din acel unives unde se zbat fluturii, înseamnă că e poezie.

Nu am știut până astăzi că pe 21 martie e Ziua Internațională a Poeziei. Dar pentru că tot am aflat, m-am gândit să vă fac o mică surpriză. Am căutat prin lada cu hârtii vechi și am scos la lumină un plic gros, mare cât o revistă, ușor mâncat pe la colțuri de un șoricel, în care am depozitat cu foarte mulți ani în urmă câteva încercări de versificație. Cei obișnuiți cu poezia, veți observa lesne reflexele de lectură ale unui adolescent din anii 80. În afară de un prieten din acea vreme, nu le-a mai citit nimeni până astăzi.

Citiți și: Emoție de iarnă cu dor de Nichita

Da, atunci când nu găsești răspunsuri începi să scrii versuri.  Iată câteva dintre poezioarele unui adolescent

Le-am scos acuma  la lumină pentru că nu mi-i frică de cuvinte. Nu vreau să demonstrez nimic. E doar o altă parte din mine.

 

IDEE

 

Gânduri prin ploaie…

Ea trecea încet spre

infinitul orb-căprui

al privirilor lui.

 

*****

 

POEZIE ÎN ORB

 

Pipăi

cu sufletul

inima ta,

ca să citesc

ca un orb

printre rândurile ei.

Inscripții

pe o piatră.

 

****

ZBOR

 

Între noi amândoi

întotdeauna mai există

un zbor…

Chiar și un fâlfâit repetent,

de aripă frântă

mult prea devreme.

 

*****

TIMPUL

 

E timpul

irepetabilă povară;

Din noi se rupe

fără să ne doară.

 

*****

PIATRA

 

O piatră am închis

în pieptul meu.

O piatr-am încălzit

și-am înviat…

Și-o piatră s-a îndrăgostit

de pasul tău.

 

*****

SECUNDĂ

 

Doar eu

cultivând trupul tău

pe fiecare secundă.

Doar tu

crescând

din fiecare nerv al meu.

 

******

POETUL

 

Se spune că la început a fost cuvântul.

De fapt, la început a fost poetul,

singur, în deșertul de oameni,

umblând desculț de cuvinte.

În final, un om de bine

A ridicat piatra și a tras.

Atunci, poetul  a plecat

la celălalt capăt al orei.

 

PS: Imagine – poezia Singur de Ștefan Octavian Iosif.

4 Comments

  1. Oli
  2. Magda Lungu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *