Leonard Relea

duminică

3

noiembrie 2019

0

COMENTARII

Poezii de toamnă

Scris de , Postat în Gânduri

Eminescu toamna

Afară-i toamnă

Mihai Eminescu

Afară-i toamnă, frunza ‘mprăştiată,
Iar vântul svârlă ‘n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N’ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odat’aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.

 

Nervi de toamnă

George Bacovia

E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate –
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează –
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

 

 

Simbolism de toamnă

Mihai Codreanu

Ascultă glasul frunzelor bronzate,
Când asprul vânt de toamnă le frământă
E un suspin metalic ce-nspăimântă,
Pornit din mii de strune descordate.

Foşnesc prin goluri game variate
Şi-n nesfârşite şuierări s-avântă:
Vioare, flaute şi harfe cântă
Stridente psalmodii destrăbălate…

Ascultă glasul frunzelor pălite,
Când gem de vântul toamnei biciuite
Şi cad… şi mor, îngălbenind cărarea…

E comedie plânsul lor şi-i dramă:
Iar dacă vrai să-ţi înţelegi chemarea,
Ascultă glasul frunzelor de-aramă…

 

Lasă-mi toamnă…

Ana Blandiana

Lasa-mi, toamna, pomii verzi,
Uite, ochii mei ti-i dau.
Ieri spre seara-n vantul galben
Arborii-n genunchi plangeau.

Lasa-mi, toamna, cerul lin.
Fulgera-mi pe frunte mie.
Asta-noapte zarea-n iarba
Incerca sa se sfasie.

Lasa, toamna-n aer pasari,
Pasii mei alunga-mi-i.
Dimineata bolta scurse
Urlete de ciocarlii.

Lasa-mi, toamna, iarba, lasa-mi
Fructele si lasa
Ursii neadormiti, berzele neduse,
Ora luminoasa.

Lasa-mi, toamna, ziua, nu mai
Plange-n soare fum.
Insereaza-ma pe mine,
Ma-nserez oricum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *