Leonard Relea

marți

7

iulie 2015

0

COMENTARII

Prof. Paul Borcea, omul care a vrut sa dăruiască Iașului un parc zoologic

Scris de , Postat în Amintiri despre oameni

4 iulie 2015

Câteva fotografii suprinse la o Grădină Zoologică, postate pe Facebook de niște amici, mi-au amintit de profesorul Paul Borcea, un om care în urmă cu vreo 40 de ani, când se apropia de pensie, punea la Iași bazele unui astfel de parc. Am căutat în memoria internetului ceva despre acest proiect pe care l-a construit de unul singur, în ciuda ignoranței autorităților locale, dar nu am găsit nimic.

Profesorul Paul Borcea, cel care a înființat la Iași un parc zoologic

 

Pe 10 iulie, în acest an (2015 n.r.), profesorul Paul Borcea ar fi împlinit 96 de ani. S-a născut la Piatra Neamț.

Am întrebat mai mulți prieteni dacă li se pare că Iașul ar merita un parc zoologic. Din vorbă-n vorbă, aproape toți au fost de acord că ar trebui să existe.

 

6 iulie 2015

Am căutat… Ceea ce păstrează presa online despre profesorul Paul Borcea sunt date biografice cărora pot să le spun ”tehnice”. Ani, funcții, studii, cărți, în general informații reci care nu transmit nimic din emoția vieții acestui om. Nu le reiau aici deoarece le puteți găsi cu ușurință.

Din fericire, la Arhivele naționale ale României, SJAN Iași, se poate găsi un Fond personal Borcea P. Paul, constituit in 2002, din documentele depuse de urmași, fond prelucrat de Rodica Iftimi.

Puțini mai sunt, însă, ieșenii care își amintesc despre încercările sale disperate de a pune pe picioare un parc zoologic la Iași și a reușit, aproape numai din fonduri proprii, să dea viață proiectului. Cei care l-au cunoscut, studenți, colegi de catedră, de la Facultatea de Biologie și chiar oamenii care îi ascultau emisiunile de la radio, vorbesc cu respect despre munca și devotamentul său.

Pe la mijlocul anilor €˜70, profesorul Paul Borcea, după o perioadă de lucru la Laboratorul de psihologie animală din cadrul Institutului Pedagogic Constanța, se întorcea la Iași împreună cu peste 12 specii de maimuțe pe care le achiziționase de la marinarii din port. Pornind cu această zestre la drum, vroia să dea viață unei idei care l-a urmărit toată viața: înființarea unui parc zoologic. Universitatea Al. I. Cuza îi aprobase înființarea unui Vivarium în Parcul Expoziției, din Copou, dar acesta nu era suficient pentru proiectul său.
Edilii orașului de la acea vreme au căutat tot felul de soluții, iar în cele din urmă s-a optat pentru cea mai proastă dintre ele. Inițial, s-a luat în discuție amplasarea grădinii zoologice în actualul Parc al Expoziției, unde cândva funcționase un târg de vite. Zona era bună atât pentru animale, cât și pentru ieșeni, care ar fi ajuns foarte ușor să o viziteze. Apoi s-a mai avut în vedere un perimetru în cadrul Grădinii Botanice sau în Pădurea Ciric. Din păcate, în final, incapabilă să înțeleagă acest proiect, conducerea municipalității a reușit să exileze parcul zoologic tocmai în Bucium, înainte de panta spre Motel, pe partea dreaptă.
Într-un perimetru destul de mic pentru necesitățile animalelor, profesorul Paul Borcea a reușit să adune lupi, vulpi, mistreți, păsări, câteva zeci de maimuțe și o pereche de struți, unică în zona Moldovei, în acea perioadă.
Cei care coborau prima dată din autobuzul de Bucium se opreau și priveau cu mirare aceste păsări ciudate care veneau la gard și înghițeau tot ceea ce primeau.
Cei care l-au cunoscut, își amintesc că pasiunea și dragostea pentru animale se observa în tot ceea ce făcea profesorul Paul Borcea. Zilnic mergea să le hrănească, să le vorbească, să le îngrijească așa cum un părinte își îngrijește copiii. Când cobora din autobuz, animalele îl simțeau. Unele după miros, altele după mers sau după voce și se observa la ele o agitație care emana bucurie. Le câștigase încrederea și toate îl recunoșteau ca pe un conducător, nu ca pe un stăpân. De altfel, și vocea sa domoală, de tată grijuliu, le dădea un sentiment de siguranță. Vorbea cu animalele, de parcă ar fi fost copiii lui.
Deși Primăria își asumase obligația să suporte o parte din cheltuielile de întreținere ale parcului zoologic, suma alocată era foarte mică. Nu de puține ori profesorul Paul Borcea și-a pus la bătaie economiile și salariul pentru ca animalele să aibă de mâncare. Din păcate, după vreo 5-6 ani, multe dintre ele au murit, iar cele rămase au fost donate parcurilor zoologice din țară.

În 1980, ajuns la vârstă pensionării, profesorul Borcea și-a continuat doar emisiunile radio intitulate ”€œOmul și natura”, dar rana din sufletul sau nu s-a închis decât pe 23 septembrie 1992, când părăsea această lume.

 

7 iulie 2015

Îmi amintesc că eram copil, aveam vreo 10 ani, și într-o zi de la începutul lui septembrie, în drum spre Dobrovăț, alături de profesorul Marcel Tănăsachi, de la Casa pionierilor, ne-am oprit în dreptul gardului parcului zoologic din Bucium. Imediat s-au apropiat doi struți. Profesorul Tănăsachi ne-a atenționat să ne pazim obiectele de mici dimensiuni pentru că acele păsări uriașe și ciudate puteau să le înghită. Erau curioase și lacome. Până la urmă le-am dat o tartină de pâine cu unt și câteva prune. S-au mai apropiat de gard căprioarele, pe care le-am hrănit cu smocuri de iarbă. Undeva la distanță se vedeau doi mistreți și doi lupi, în țarcuri separate. A fost pentru prima și ultima dată când am văzut acel Parc Zoologic înființat la Iași de profesorul Paul Borcea.

Prin 2001, edilii Iașului și-au dat cu părerea că în spațiul fostului parc zoologic ar trebui amenajat un loc de week-end, unde ieșenii să poată ieși la iarbă verde și la un grătar. Apoi, erau cât pe ce să depoziteze acolo câinii comunitari. Între timp, locul a ajuns o paragină. În 2008 s-a avansat ideea unei Grădini Zoologice în zona Breazu sau Ciric. În 2014, edilii anunțau un proiect Zoo în Moara de Vânt. Probabil că vor urma alte anunțuri în anii următori. Din 1980 încoace auzim doar promisiuni.

Astăzi, specialiștii spun că, din păcate, în ciuda faptului că legislația europeană în domeniul drepturilor animalelor este foarte clară, în România nu se pot asigura condițiile impuse de Societățile internaționale pentru protecția animalelor, în vederea înființării unui parc zoologic în adevăratul sens al cuvântului. Ceea ce există este aproape o crimă la adresa animalelor. Sălbăticia și crearea un climat cât mai aproape de mediul natural este o condiție esențială pentru dezvoltarea fizică și psihică a unui animal aflat în captivitate. El nu trebuie să simtă diferența. Acesta este unul din motivele pentru care la un moment dat, de exemplu, zimbrii din România aratau ca niște epave: scheletici și orbi.
Dincolo însă de rațiunile materiale care stau la bază înființării unui Parc Zoologic la Iași este clar că piedicile cele mai mari vin tocmai din partea factorilor de decizie.
Visul de o viață a profesorului Paul Borcea a fost distrus tocmai de atitudinea ignorantă a celor aflați în funcții de decizie în anii 70 – 80. Chiar și actualii edili găsesc mai lesne bani pentru tot felul de construcții megalomanice decât pentru proiecte de un real interes public.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *