Leonard Relea

joi

2

august 2018

0

COMENTARII

Scurte amintiri din Epoca de Aur

Scris de , Postat în Exclusiv, Gânduri

amintiri din Epoca de Aur
Joi, 2 august 2018

Iată că am intrat și în luna august, mai trec 31 de zile și se termină vara. Unii pleacă în concedii  – o săptămână, o lună – cât îi ține punga și cât îi lasă inima. Alții rămân pe baricade.

Și pentru că e cald afară, au trecut ploile de iulie, iar vreo 3 – 4 amici se pregătesc deja să își savureze binemeritatul concediu, m-a cuprins o lene așa de mare încât nu pot visa decât la vremea copilăriei.

De aceea, m-am gândit să-i zgândărăsc un pic pe nostalgicii după Epoca de Aur sau pe cei care o înjură cu prea mare măsură, deși în vremea respectivă unii nici măcar nu erau născuți, ori abia se jucau cu lopățica în nisip.

Așadar, vă provoc să scrieți în zona de comentarii ce amintiri aveți din Epoca de Aur , o perioadă de tristă faimă, din care am moștenit mai ales o serie de atitudini.

Am să deschid eu lista cu următoarele amintiri: sticlele de brifcor, cravata de pionier, uniforma de elev, costumul de șoim al patriei, pachetele de gumă de mestecat în formă de țigară, radierele cu miros de fructe, cozile interminabile la pâine, carne sau la aprozar, untul pe care dacă reușeam să-l întind pe pâine vedeam cum sare apa din el, cornurile de 1,25 lei, cuptorul cu pâine de la Piața Dimitrov (Independenței se numește acuma) la care mereu era un rând de măcar 25 – 30 de metri, dar luai pâinea caldă, rafturile din magazine pline cu același fel de conserve de legume, pungile de un leu, lozincile de pe fiecare întreprindere „Ceaușescu – PCR”, „Ceaușescu – Pace” și altele, iaurtul la borcan de sticla, sacoșele lăsate de la 3 noaptea la rând la lapte, cutiile cu creveți pe care ajunseseră să ni le vândă obligatoriu cu alte produse, penarul din lemn cu numărătoare, cărțile bune care se vindeau doar la pachet cu altele nevandabile, cutiile cu ness Amigo, praștiile cu scoabe făcute din cabluri furate de prin garduri, defilările de 1 Mai și 23 August, ziarul Scânteia, antenele de pe case cu ajutorul cărora încercam să prindem programul tv de la Chișinău, filmele pe care le vedeam până la 12 noaptea tot pe programul vecinilor (la 12,00 se întrerupea curentul electric), discurile de vinil dintre care cele mai căutate erau cele bulgărești și cele de la vecini noștri din stânga prutului, maculatura, fier vechi, borcane și sticle goale pe care trebuia să le ducem obligatoriu la școală ca să îndeplinim norma pe clasă, nopțile cu vizionări de filme la video, posturile de radio BBC, Europa Liberă și Vocea Americii si bineînțeles celebrul Telejurnal care ținea vreo oră, după care încă o oră urmau cântece și poezii patriotice.

Iată că am obosit tot scormonind printre amintirile din Epoca de Aur.  Mai completați și voi în secțiunea de comentarii.

Citiți și Ura lui Bill! O întâlnire cu propria copilărie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *