Leonard Relea

luni

8

august 2016

0

COMENTARII

The horse whisperer, un film despre încredere

Scris de , Postat în Film

the horse whisperer
Duminică, 7 august, 2016

The horse whisperer (1998), în ciuda a ceea ce se vede, este un film despre ÎNCREDERE…

Încrederea unui cal în om și a omului în cal. Dar mai mult decât atât, încrederea omului în om.

Încrederea este granița unde se întâlnesc prietenia și iubirea. De aceea la un moment dat e greu să faci diferența între una și alta.

Ideea de a relua acest text după aproape doi ani, mi-a venit după ce o prietenă, într-o discuție online, îmi spunea că nu există femei care să nu fie romantice, ci doar bărbați care nu știu să trezească romantismul în femei. Poate că avea dreptate, deși trebuie să mai existe ceva pentru ca să se întâmple. După cum scriam într-un alt text, în luna martie, faptul că o femeie umple visurile unui bărbat nu-i suficient ca și el să facă parte din visurile ei. Uneori el e prea mic pentru visurile ei mari.

Citiți și: Femei pe care le-am iubit

Să ne întoarcem, pe scurt, la The horse whisperer.

Două adolescente pleacă la plimbare călare, iarna. Un accident halucinant duce la decesul uneia dintre ele. Cealaltă, Grace MacLean (Scarlett Johansson), scapă cu viață dar rămâne fără un picior. Calul său este de asememnea traumatizat și accidentat.

Mama sa, Annie MacLean (Kristin Scott Thomas), își dă seama că recupererea psihică și fizică a adolescentei depinde de recuperarea calului Pilgrim. De aceea pleacă în Montana pentru a-l găsi pe Tom Booker (Robert Redford), un celebru îmblânzitor de cai.

Abia de aici încolo începe cu adevărat filmul.

Tom Booker înțelege că recuperarea calului depinde de recuperarea fetei, motiv pentru care lucrează în paralel, cu răbdare și meticulozitate, reușind în cele din urmă să recalibreze ÎNCREDEREA dintre cei doi. Aceasta era cheia recuperării fetiței și a calului. Nu știu de ce, cred ca Tom își dorea mai degrabă recuperarea lui Grace.

În același timp, Annie MacLean o femeie dură, pragmatică, ziaristă, realizează cu surprindere că în fața lui Tom Booker redevine feminină. Descoperirea o surprinde, o sperie ușor, dar e și plăcută în același timp. Astfel, sub privirea lui Tom, Annie MacLean se transformă în femeie de la o scenă la alta.

Momentul la care voiam să ajung, dat fiind motivația declarată la început, îl reprezintă scena dansului la o petrecere de week-end a satului. E o scenă de o încărcătură emoțională interesantă, de un erotism lipsit de vulgaritate, cum rar se poate vedea într-un film american. E o scenă în care iubirea nu are nevoie de cuvinte. Se simte în gesturile, în privirile, în mișcările unor oameni maturi care știu bine există niște granițe. Unii vor vedea acolo păcatul, poate un semiadulter. Eu văd acolo doi oameni care rezonează, care au să-și transmită ceva dincolo de cuvinte.

În final, Annie MacLean este pusă în fața unei grele alegeri: să rămână cu Tom Booker, bărbatul care a făcut-o să-și redescopere și să-și retrăiască feminitatea, sau să se întoarcă alături de soțul ei, un bărbat onorabil, care la rândul lui știe că relația matrimonială a devenit o simplă convenție.

Greu de ales… Oare ce-o fi făcut?

The horse whisperer (1998) a avut doar o nominalizare la Oscar și două la Globul de Aur.

Iar nota IMDB este nemeritat de mică: 6,5.

Citiți și: Last love. E ceva nedrept în orânduiala asta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *