Leonard Relea

luni

2

octombrie 2017

0

COMENTARII

The Philosophers, întrebări în căutarea unor răspunsuri

Scris de , Postat în Actualitate

The philosophers

Duminică, 1 octombrie 2017

The Philosophers (2013), regia John Huddles, în rolurile principale: Bonnie Wright și James D’Arcy.

Nota IMDB: 5,7.

L-am văzut acum vreo 3 ani și încă mă mai gândesc la el atunci când sunt pus în situația de a lua unele decizii.

The Philosophers (denumirea pe IMDB este After the Dark) este un film parabolă despre cum facem alegerile în viață, care ne pune în situația de a ne întreba cine sau ce valorează mai mult și de ce? Filmul arată că un sistem de valori se poate schimba foarte ușor doar prin modificarea unui factor care uneori poate fi nesemnificativ.
Pentru o altă întrebare pe care o lansează este greu de găsit un răspuns: oare tot ce este corect este și moral? Sau invers: ce este moral este și corect? Cine decide asta? În ce condiții? Și atunci, poate că viața e formată mai mult din paradoxuri decât din certitudini și principii.
Un film în urma căruia rămâi cu o nouă întrebare: în viață când avem de făcut alegeri trebuie să  folosim logica sau inima? În două încercări din trei, alegerea logică a dus la un final pe care nu-l dorea nimeni… Se pare că rațiunea nu e întotdeauna aliatul nostru. Logica are limitele ei când e vorba de viață.
Au fost doar câteva gânduri și semne de întrebare după ce am văzut acest film.
Foarte pe scurt, la o școală internațională din Jakarta, un profesor de filozofie își provoacă elevii, în timpul ultimei lecții înainte de absolvire, la un joc apocaliptic nuclear: trebuie să aleagă zece dintre ei care vor sta într-un buncăr timp de un an fiind apoi responsabili de perpetuarea rasei umane. Fiecare elev are are o meserie, are defecte și calități. Cine și de ce merită să fie salvat? Poate fi salvată rasa umană printr-o astfel de alegere? Grele întrebări dar și mai grele sunt răspunsurile. Urmărind The Philosophers veți descoperi și alte întrebări.

Finalul (de fapt sunt 3 scene scurte de final) aproape nici nu mai contează.

Nu vă povestesc filmul, e bine să-l vedeți… singuri! 🙂

“Trăim… pentru o perioadă scurtă de timp… da. Cu imperfecțiune? Normal. Cu stupiditate? Câteodată. Dar nu ne deranjează, pentru că așa suntem făcuți. Și când e timpul să murim, nu îi ținem piept morții, ci o chemăm.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *