Leonard Relea

duminică

23

decembrie 2018

0

COMENTARII

Tristețile mele provinciale (I)

Scris de , Postat în Gânduri

legitimatie-de-la-revolutia-din-1989
Sâmbătă, 22 decembrie 2018

Tristețile de sâmbătă

Aveam 19 ani. În fotografie puteți vedea legitimația emisă în decembrie 1989 de un comitet pentru tineret, instalat la Casa Studentilor. Cu această hârtie în buzunar am participat pană pe 31 decembrie la o serie întreagă de evenimente din Iași. Ajungem pe acasa doar ca să-mi schimb cămașa. Maică-mea era îngrozită. Se aștepta să mă vadă între patru scânduri.

Și n-am pretins niciodată că aș fi fost revoluționar. Au profitat alții. E plin Iașul de revoluționari cu certificat.

Iar pe cei care în decembrie 89 priveau la televizor, îi vedem acuma la tv.

Acuma am cu aproape 30 mai mult și mă simt obosit. Generația mea și-a ratat șansa.

*****

Sărbători atipice.

S-a suit scroafa-n copac.

Așa că de Ignat în loc să tăiem porcul vom tăia copacul.

*****

Ne plângem noi, prin cele versuri din folclor, că nu ne-a dat Dumnezeu noroc, dar se pare că nici rușine nu mai avea de împărțit.

 

Duminică, 23 decembrie 2018

Tristețile de duminică

Opt ani au avut nevoie autoritățile locale pentru a da unei străzi numele Academicianului Cristofor Simionescu (n. 17 iulie 1920 – d. 6 august 2007), fost rector al Politehnicii ieșene în perioada (1953-1975). Și nici măcar nu e o stradă principală. E situată în spatele clădirilor Politehnicii. Acuma se numește Strada Melodiei.

Casa în care a locuit în perioada ieșeană se află pe strada Th. Pallady, cu intrare prin fundacul cu același nume.

Eram copil și treceam zilnic pe lângă ea, în drum spre școală. N-am aflat decât recent că acolo a locut un academician. Ceea ce mă încânta în curte erau doi pitici de grădină care, după mai bine de 40 de ani, nu și-au schimbat locul.

În anii 70 zvonistica atribuia profesorului Simionescu rolul de a fi conceput lucrarea de doctorat a Elenei Ceaușescu. După 1990 s-a demonstrat că alții fuseseră autorii.

De altfel, în 1976 prof. Cristofor Simionescu a fost înlăturat din funcția de rector pentru că spusese în fața ambasadorului Germaniei Federale că Elena Ceaușescu era o incultă și o analfabetă.

*****

În 2016, Gabriel Liiceanu, referindu-se la procesul scrisului, spunea ceea ce am învățat la prima lecție neoficială de jurnalism: să scrii bine și simplu.

”Înaintând în viață și în profesiunea ta începi să înțelegi că miza cea mare a scrisului este simplitatea. E foarte bine ca în final să ajungi să atingi acel grad al simplității care poate fi receptat de orice om care are 11 clase. Dar asta e foarte greu, pentru că tragi după tine toate ticurile domeniului, limbajul, codul, nu te poți rupe de acestea. Nu poți găsi dincolo de domeniul tău un limbaj care să fie accesibil tuturor.”

Gabriel Liiceanu

*****

Înaintea Festivalului de Teatru ”Aurel Luca”, am fost invitat de Vera Nacu să exprim câteva păreri despre ceea ce a însemnat teatrul studențesc Ludic pentru mine.

Și unul dintre gândurile care mi-a fulgerat prin minte a fost următorul:

”Ludic-ul m-a ajutat să descopăr că personajele de pe scenă sunt sincere și mult mai reale decât oamenii pe care îi întâlnim în viață. Teatrul vieții e fals. Teatrul de pe scândura scenei e real”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *